1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Limba şi democraţia sub atac

Petre M. Iancu
10 mai 2018

Amendarea preşedintelui României de către CNCD pentru utilizarea legitimă a unui cuvânt e amuzantă şi prilej de glume bune. Dar nu e o bagatelă. Dimpotrivă. E un foarte grav atentat la libertate. Şi nu doar la a lui.

https://p.dw.com/p/2xUbG
Imagine: picture-alliance/blickwinkel/McPhoto

În Bucureşti "se guiţă" într-o veselie. E adevărat că nu oricine are dreptul. Cum nu oricine roade oase. Pentru că nu oricine poate. Pentru că, deşi sunt toate egale, unele animale, vorba lui Orwell, "sunt mai egale decât altele". 

În schimb, multe poate şefa TVR. Pentru că iubeşte PSD. Ca şi pe unii din mai-marii lui. Frustrată din cine ştie ce motive, dacă nu din cauza propriei înfăţişări, Doina Gradea a poreclit-o duios pe o jurnalistă subalternă, ”cap de porc”. De ce? Pentru a o hărţui? Sau în scopuri didactice? Poate ca s-o înveţe minte şi să-i dăscălească pe ceilalţi, să-i avertizeze să n-o aprobe pentru că-şi ia, ca ziaristă, meseria în serios, reiterând, în interesul informării publicului, întrebări de bun simţ, puse primarului PSD-ist al capitalei, Firea, dar rămase fără replică, în ciuda repetării lor.

În orice stat civilizat şi democratic, această şefă a TVR, care afirmă că s-ar fi simţit, textual, ”crucificată”, însă nu pentru ce le face ea profesioniştilor din subordine, ci pentru că i s-au înregistrat insultele, ar fi scăpat de barbaria de a i se spăla gura cu săpun. Dar n-ar fi putut evita demisia.

Ori întrebări dure în Comisia de Cultură a Camerei Deputaţilor. De care însă a fost scutită. Căci nu oriunde în lume Parlamentul e dominat de PSD. Şi de penali. Şi nu oriunde Camera Deputaţilor este condusă de un infractor. Nu oriunde există o cleptocraţie care taxează dur orice solicitare de egalitate efectivă în faţa legii, dar admite, în numele drepturilor omului, cele mai înfiorătoare luări de poziţie şi iniţiative legislative, îngrădindu-le pe ale victimelor fărădelegii, spre a le amplifica pe ale făptaşilor.

În fine, nu în orice ţară se poate asista la halucinantele intervenţii de cenzurare şi manipulare politică a discursului public, luate, indirect, de o instituţie precum Consiliul Naţional de Combatere a Discriminării. Care a ignorat, sau a reacţionat excesiv de blând, prin ”avertisment”, la monstruozităţi ca revoltătoarele ofense şi murdării misogine ale senatorului Şerban Nicolae, atacând-o josnic pe o colegă dintr-un partid neafiliat puterii, dar se manifestă draconic cu adversarii PSD.

L-a amendat, deci, pe preşedinte, pentru utilizarea legitimă a unui cuvânt, care înseamnă "sancţionabil conform legii penale", dar nu încalcă drepturile nimănui. Culmea, ca substantiv, cum l-a folosit preşedintele, cuvântul ”penal” nu există în dicţionare. Noţiunea s-a ivit, mai nou, cum apar adesea cuvintele în limba vie, dintr-o nevoie naturală a poporului de a înţelege şi descrie potrivit realitatea în care se găseşte. Totuşi, CNCD a considerat, spre ruşinea sa, că ”utilizarea termenului...de către preşedintele României, ar reprezenta, chipurile, "discriminare" şi ar "încălca dreptul la demnitate a persoanelor care se află în procedură judiciară fără a fi condamnaţi".

Îşi arogă CNCD, prin evidentul său abuz, libertatea de a suprima dreptul sfânt al poporului român la creativitate lingvistică? Sau nu le e clar membrilor săi ce au comis? Au dat doar o probă, jenantă, de insuficientă alfabetizare? Au şi ei, ca atâţia miniştri, grave probleme de adecvare la limba română, de nu par să priceapă ceea ce ar fi la mintea cocoşului? Poate că e prea greu să se înţeleagă că tendinţa limbilor moderne e să rezume, scurt, ceea ce altfel ar dura prea mult şi să prefere un cuvânt, altora, nu mai puţin de unsprezece, ca ”persoanele care se află în procedură judiciară fără a fi condamnaţi". 

Dar dacă oamenii CNCD nu stăpânesc bine limba română şi nu cunosc sensul noţiunii de discriminare, pe ce bază îşi exercită activitatea? Pe ce bază îşi iau leafa grasă? Şi în ce scop? Pentru a-i răpi preşedintelui României, reprezentând poporul care l-a ales, dreptul de a-şi exprima, liber, opinia? Pentru a-l cenzura, politic, pe omul politic Iohannis, ca şi pe cetăţeanul Iohannis?

Dacă şefului statului i se poate lua cu japca acest drept, ce drepturi îi vor mai rămâne omului de rând?

Deşi CNCD e, teoretic, "garant al respectării şi aplicării principiului nediscriminării, în conformitate cu documentele internaţionale la care România este parte", această autoritate de stat autonomă pare hotărâtă să pună botniţă cui nu-i convine, politic. Faptul că această instituţie se află sub control parlamentar, iar Parlamentul e la dispoziţia unui tot mai autoritar lider infractor al PSD, explică, în mare măsură, opţiunile inadmisibile ale acestei instituţii. Dar nu le poate justifica.

Ele sunt absolut intolerabile, de vreme ce libertatea de exprimare şi de opinie constituie temeiul democraţiilor. Îngrădirea acestei libertăţi defectează democraţia. Suprimarea ei o lichidează. Acesta să fie scopul CNCD? Cine pedepseşte Consiliul, dacă deraiază? Cine-l penalizează?

Există şi-o circumstanţă agravantă a instrumentalizării politice a unor instituţii precum CNA sau CNCD. Un observator avizat îmi semnala recent că ambele funcționează, de fapt, "neconstituțional, pentru că se substituie deciziilor instanțelor de judecată".

Am uneori impresia că funcţionează de-a dreptul anticonstituţional, cât timp legea fundamentală e menită să apere democraţia şi drepturile naţiunii române.

Sigur, libertatea nu e sub stare de asediu doar în România. În numele antidiscriminării, ideologia corectitudinii politice o atacă permanent şi în democraţiile vechi şi solide, cu societăţi scutite de tragedia îngenuncherii de către comunişti.

Dar una e să propui, progresist, însă iresponsabil, o aberantă substituire obligatorie a unor cuvinte ca ”mama” şi ”tata”, ori ”el” şi ”ea”. Cu totul altceva e reţinerea, detenţia şi reeducarea, ori executarea, în Rusia, China şi Iran, pentru păreri. Sau pentru te miri ce cuvinte nevinovate. De pildă arestarea a 11 inşi spunându-i dictatorului turc, prin intermediul unei pancarte: ”tamam!” ”Destul!”

Tamam aş spune, la rândul meu. Până aici şi mai departe nu. Căci dacă lucrurile continuă aşa, cine ştie ce li s-ar putea întâmpla, în curând, într-o republică a penalilor, utilizatorilor imprudenţi ai lui #rezist. Deputatul ALDE, Varujan Vosganian, un stâlp ideologic al puterii PSDiste, a echivalat, pe pagina sa de Facebook, svastica, secera şi ciocanul, precum şi hashtagul rezist.