Limesul, mai mult decât o fostă frontieră fortificată romană

Pe o lungime de 385 de kilometri se întindea această parte a frontierei Imperiului Roman, numită şi "limesul de apă". Aproximativ între anii 19 înainte şi 430 după Cristos, şanţuri, palisade, ziduri, turnuri de apărare şi până la 30.000 de soldaţi asigurau desfăşurarea în condiţii optime a traficului de persoane şi de mărfuri de-a lungul malului stâng al Rinului şi dincolo de graniţele Imperiului Roman. Această parte a limesului, de-a lungul provinciei romane Germania Inferior, pornea din micuţa localitate Vinxtbach, situată în landul Renania Palatinat, traversând oraşul Neuss din Renania de Nord-Vestfalia şi ajungea până în staţiunea olandeză de la Marea Nordului, Katwijk.

Limesul era cea mai bine apărată frontieră externă a Imperiului Roman. În acea vreme era o adevărată onoare să o păzeşti. Numeroşi militari de rang înalt au făcut carieră reîntorşi la Roma, după ce au au contribuit la apărarea graniţei fortificate. "Acesta era un principiu de bază al armatei romane", a declarat agenţiei de presă dpa arheologul Steve Bödecker, însărcinat al landului Renania de Nord-Vestfalia (NRW) pentru chestiuni legate de limes. Oraşe germane precum Köln, Bonn, Xanten, Neuss, Kalkar şi Kleve se numărau printre cele mai importante centre romane. În Kleeve erau staţionate trupele auxiliare romane, iar în Krefeld cele ecvestre. În Bonn a existat o tabără pentru legiunile romane, iar în Köln-ul apropiat se afla cartierul general al militarilor romani. Fostul sediu administrativ al provinciei, din Köln, şi vestigii ale aşezării Colonia Ulpia Traiana din apropiere de Xanten sunt astăzi atracţii turistice.

Cerere de includere în Patrimoniul UNESCO 

Landurile federale germane Renania de Nord-Vestfalia şi Renania Palatinat vor acum, cu sprijinul Ţărilor de Jos, să obţină includerea acestei foste frontiere fortificate romane Limes Germania Inferior în lista Patrimoniului mondial UNESCO. O cerere în acest sens urma a fi înaintată comisiei de la Paris pe data de 9 ianuarie. Decizia ar putea fi luată deja în iulie 2021.

Şansele ca cererea să fie soluţionată pozitiv sunt mari, căci aşa-numitul "limes de apă" esta veriga de legătură dintre alte două porţiuni de frontieră romană deja incluse în acest patrimoniu: Zidul lui Hadrian şi Zidul lui Antoninus în Anglia şi, în Germania, Limesul Germano-Retic, care începe la sud de Bonn şi ajunge, străbătând 550 de kilometri, până la Regensburg.

Descoperiri arheologice

Datorită arheologiei aeriene, explică Steve Bödecker, se descoperă noi şi noi foste aşezări romane care nu făceau parte din limes. Pentru că romanii obişnuiau să-şi construiască taberele militare după acelaşi model în formă pătrată, planul de bază poate fi desluşit cu uşurinţă din aer. În 2012 a fost descoperită prin această metodă, în apropiere de localitatea Wesel, o fostă tabără romană pentru exerciţii militare, iar în zona oraşului Kalkar o fostă tabără ecvestră. Arheologii au putut afla chiar că o parte din această tabără a fost inundată de apele Rinului.

În cazul în care Limes Germania Inferior va fi inclus în Patrimoniul UNESCO, aceasta ar atrage şi un număr sporit de turişti în regiune. Oraşe precum Kalkar, Kleve sau Krefeld ar putea profita astfel de pe urma rădăcinilor lor romane.