Limitele dreptului de proprietate

Intenţionează premierul social-democrat să dea o lovitură dreptului de proprietate? Propunând modificarea Articolului 44, Victor Ponta a provocat, în orice caz, reacţii extrem de puternice. Preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, a invocat caracterul ”sfânt” al proprietăţii, iar liberalul Tudor Chiuariu a amintit jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

 Primul ministru a avut în vedere punctul 8 de la art. 44, potrivit căruia ”Caracterul licit al dobândirii (proprietăţii) se prezumă”. Este un articol care face de multă vreme obiectul unor dezbateri în cercurile specialiştilor în drept penal şi care are o lungă istorie în politica românească. Cu doi ani în urmă, Monica Macovei şi preşedintele Traian Băsescu au pledat insistent pentru eliminarea acestui articol din Constituţie, cu scopul de a facilita confiscarea bunurilor dobândite ilegal. Prin această prevedere, Constituţia obligă pe anchetatori să facă ei dovada ilegalităţii. Prin eliminarea acestei garanţii constituţionale, inculpatul într-o cauză penală ar fi chemat să dovedească el că a obţinut bunurile în mod legal. E o diferenţă importantă, căci deşi există de multe ori bănuiala că o avere a fost dobândită ilicit, este mai greu de dovedit acest lucru.

Proiectul de revizuire a Constituţiei, propus de preşedintele Traian Băsescu, în 2011, elimină această propoziţie de la art. 44. Victor Ponta a evitat însă orice trimitere la opiniile adversarilor săi politici, după cum aceştia au evitat la rândul lor să facă vreo trimitere la mai vechile precedente.

În 1996, un grup de senatori aflaţi preponderent pe băncile guvernului (PDSR) au depus o propunere legislativă de modificare a Constituţiei, care conţinea următorul text: "Averea a cărei dobândire licită nu poate fi dovedită se confiscă". Curtea Constituţională a fost sesizată de oponenţii acestei propuneri printre care se numărau şi Nicoale Manolescu, Alexandru Paleologu, Valentin Gabrielescu, Şerban Săndulescu dar şi din cealaltă zonă politică ca Radu Ceontea, Adrian Păunescu sau Ion Coja.

PNŢCD, Partidul Alianţei Civice, PUNR şi PAR au făcut atunci o alianţă ad-hoc împotriva unei propuneri care părea să ameninţe dramatic drepturile dobândite după căderea regimului comunist. Curtea Constituţională admitea contestaţia şi respingea propunerea de revizuire, argumentând că ar avea ca rezultat suprimarea uneia din garanţiile constituţionale a dreptului de proprietate.

Subiectul avea să fie reluat după 2005 şi inserat în propunerea de revizuire a Constituţiei din 2011 într-o formă atenuată. Monica Macovei şi Traian Băsescu se întorceau nu atât la propunerea din 1996, cât la dezbaterile aprinse din 1991, când propunerea de eliminare a acestui text (prezumarea caracterului licit) nu a întrunit în Constituantă decât 14 voturi.

La rândul său primul ministru, Victor Ponta, se întoarce acum după un ocol de 22 de ani la idei care fuseseră discutate pe larg încă din epoca incipientă a democraţiei româneşti. 

 Contextul este însă diferit. Ţările vestice impută astăzi României că protejează prin garanţiile sale constituţionale proprietăţile dobândite de reţelele de criminalitate transfrontalieră şi îi cer să adopte măsuri mai ferme. Opinia publică românească asistă ea însăşi la îmbogăţiri inexplicabile şi la o adevărată paradă de lux ostentativ care sfidează nu doar sărăcia generală, dar şi justiţia. Reţele de prostituţie sau cerşetorie, furturi din bancomate, piraterie electronică sunt doar câteva din activităţile care au creat în România o ”periferie” prosperă şi paradoxală. La acestea se adaugă desigur corupţia din administraţie şi politică. Subiectul tabu al proprietăţii pretinde aşadar să fie reluat şi evaluat în noile circumstanţe.