Lipsa unei strategii pentru viitor
13 octombrie 2009
Germania trăieşte de pe urma potenţialului ei de cunoaştere. Cel puţin aşa ar trebui să fie dacă dăm crezare repetatelor declaraţii făcute de clasa politică. Suma de peste zece miliarde de euro alocată în acest an de guvernul federal domeniului cercetării este, la prima vedere, impresionantă. Mai ales dacă ne gândim că la aceşti bani se adaugă şi fondurile puse la dispoziţei de landurile federale pe de o parte şi de întreprinderi, pe de alta.
Dar situaţia nu e atât de dătătoare de speranţă pe cât pare. La nivel federal lucrurile sunt destul de confuze chiar, şi nu prea există proiecte şi ţeluri comune. Cât de neclar este întregul sistem ne dăm seama atunci când încercăm să explicăm unui cercetător din străinătate care e diferenţa dintre "Fachhochschule" (să-i spunem "Facultate Tehnică") şi Universitate, amândouă având drept corespondent în limba engleză termenul de "university". La ambele instituţii germane se desfăşoară muncă de cercetare, deşi Universitatea pretinde să joace un rol mai important în acest domeniu.
Realitatea este că o mare parte a activităţii de cercetare nu se desfăşoară în şcolile superioare, ci în institutele specializate pe această muncă, aşa cum sunt Max-Planck sau Societatea Helmholtz. Aici se obţin rezultate notabile şi doar aici se poate vorbi de o reală colaborare a institutelor de cercetare cu industria. În Germania există câteva sute de institute care lucrează independent unul de celălalt. Ministerul federal de resort, care ar putea coordona activitatea de cercetare, nu dispune însă de prerogativele necesare. Puterea de decizie o au cele 16 landuri, iar acestea nu urmăresc ţeluri comune.
La toate acestea se adaugă starea deplorabilă a multor universităţi şi centre de cercetare germane, la care nu doar clădirile ar trebui renovate, ci şi înnoită aparatura lor tehnică.
Aşadar despre potenţialul şi importanţa muncii de cercetare din Germania se vorbeşte mult, dar se face puţin. Se face prea puţin pentru a se adopta o strategie comună de viitor.
Autor: Armin Himmelrath/ Medana Weident
Redactor: Petre M. Iancu