Literatură şi angajament moral

S-a stins din viaţă în pace, în domiciliul ei londonez, la 94 de ani, una din cele mai longevive laureate ale Nobelului pentru Literatură, care i-a revenit în 2007: Doris Lessing. Nu s-a aşteptat să-l primească vreodată, deci nici nu a tînjit după el, mai rău încă, distincţia pare a-i fi pricinuit chiar un anumit disconfort din pricina numeroaselor interviuri pe care a fost nevoită să le acorde presei, după ce decizia Juriului Academiei Suedeze făcuse înconjurul lumii. I-a fost dat autoarei, trecută de-acum în eternitate, să trăiască între mai multe lumi şi continente şi să experimenteze literar mai toate genurile. A scris poezii, romane, povestiri, piese de teatru, chiar literatură ştiinţifico-fantastică, fascinată fiind de descoperirile făcute în miezul propriului ei „eu”.

A rezultat din această fertilă nestatornicie o operă eclectică, revendicată de feminism, de adversarii rasismului, colonialismului şi înarmării nucleare, terenuri pe care scriitoarea a intrat în luptă deşi va respinge mereu, consecvent şi vehement, toate etichetele.

Născută în 1919 la Kermanshah, în actualul Iran, viitoarea scriitoare pe adevăratul ei nume Doris May Taylor se mută cu familia în Africa unde tatăl ei, ofiţer britanic, se va lansa în Rhodesia, actualul Zimbabwe, în exploatarea unei ferme. La 14 ani Doris May Tay părăseşte şcoala de fete condusă de maici, se angajează ca guvernantă, lucrează apoi ca telefonistă, secretară şi jurnalistă la Harare. In 1945 scriitoarea, care a considerat că mariajul nu i se potriveşte, se căsătoreşte totuşi, după ce a divorţat de primul soţ, cu comunistul german Gottfried Lessing (de care se va despărţi de altfel).Prin acest mariaj scriitoarea devine cumnata lui Klaus Gysi care avea să fie ministrul pentru cultură şi secretar de stat al cultelor în fosta RDG. Fiul acestuia, Gregor Gysi, actualul şef al fracţiunii partidului Stîngii în Bundestag, se poate prevala de o ilustră înrudire, cu scriitoarea britanică „nobelizată”.

Doris Lessing intră ea însăşi în partidul comunist al Marii Britanii din care va ieşi în 1956, după înfrîngerea revoluţiei ungare şi dezvăluirea crimelor staliniste.

Deja în 1950, cu romanul „O tragedie africană”, povestea unei nefericite iubiri între o stăpînă albă şi servitorul ei de culoare, autoarea îşi adjudecă celebritatea, consolidînd-o în 1962 cu volumul „Carnetul de aur” care va trece şi drept biblie a feminismului. Este de fapt povestea unei scriitoare de succes care ţine un jurnal în patru carnete diferite: unul negru pentru opera literară, altul roşu pentru activităţile politice, unul albastru în care consemnează căutarea psihanalitică a adevărului şi unul galben, consacrat vieţii particulare. Cel de-al cincilea carnet, de aur, se vrea imposibila sinteză a întregii sale vieţi. Intre 1952 şi 1969, Doris Lessing redactează o saga în cinci volume, al cărei personaj principal, Martha Quest, este în bună parte, un alter ego al autoarei.

Cei care au cunoscut-o personal pe Doris Lessing o descriu ca fiind foarte hotărîtă, avînd o insaţiabilă curiozitate. In 2008, într-un interivu difuzat pe BBC, Doris Lessing mărturisea că a încetat să scrie, din lipsă de energie. Unul din membrii Academiei Suedeze, el însuşi scriitor, Per Wätsberg, este convins că scrierile angajatei autoare vor intra în posteritate. Proba timpului abia a început...