Lobby-iști și politicieni: care sunt regulile?

Avantaj tehnologic

Pe lângă faptul că a creat repulsie și o scădere tot mai mare a încrederii între producătorii de mașini și clienții lor, interminabilul scandal ”Dieselgate” din Germania a și scos în evidență legăturile strânse dintre industria automobilistică și așa-numita practică a ”ușilor rotative” din guvernul german.

Landul Saxonia Inferioară deține 20 de procente din concernul Volkswagen. Cu mult înainte de a deveni ministru de Externe, Sigmar Gabriel fusese premierul landului. Ceea ce a însemnat că a făcut parte din conducerea Volkswagen din 1999 până în 2003, post pe care îl deține acum actualul premier de land, Stephan Weil. Funcție pe care a deținut-o și Gerhard Schröder între 1990-1998, înainte să devină cancelar federal.

Mai sunt și alții: șeful lobby-ist al Daimler este Eckart von Klaeden, un creștin-democrat care a fost subalternul lui Merkel la cancelarie până în 2013. Colegul său de partid, Matthias Wissmann, șeful Asociației Automobilistice Germane, a fost mulți ani ministru federal al Transporturilor.

Timo Lange, purtător de cuvânt al NGO-ului german Lobbycontrol, spune că problema este una veche, dar și-a atins apogeul la apusul funcției de cancelar a lui Gerhard Schröder, atunci când acesta a construit legături strânse cu compania rusă Gazprom. ”La finalul mandatului, acesta s-a implicat în favoarea construirii unei conducte de gaz prin Marea Baltică, iar când a plecat din funcție a fost angajat la Gazprom”.

Perioadă de ”pauză”

Între timp, trecerea bruscă a lui von Klaeden la Mercedes a atras după sine investigații serioase din partea procurorilor berlinezi precum și noi reguli privitoare la perioada de ”pauză” impusă politicienilor înainte ca ei să aibă voie să treacă de la funcții de guvernare la alte job-uri profitabile de lobby. ”În 2015, guvernul a propus pentru prima dată o lege care să reglementeze perioada de timp după care se pot angaja foști membri ai guvernului și secretarii parlamentari, după încheierea mandatelor. Dar aceasta nu a fost pusă în aplicare până acum, pentru că de când a fost introdusă legea, niciun membru al guvernului nu a făcut o astfel de schimbare a locului de muncă”, a declarat Lange pentru DW.

Mr. Smith goes to Washington

Filmul premiat al lui Frank Capra este despre un bărbat idealist a cărui credință în democrație și în etică se lovește brutal de manevrele imorale de la Washington. 80 de ani mai târziu, ceea ce nu s-a schimbat este influența pe care o dețin ”greii” din politică.

În încercarea de a elimina mlaștina de la Washington, cum spune președintele Donald Trump, acesta a semnat un ordin executiv la începutul acestui an, prin care să limiteze o parte din lobby-ul pe care îl pot face oficialii Casei Albe după ce își părăsesc posturile.

Această interdicție este mai lungă decât cei doi ani impuși de fostul președinte, Barack Obama, în 2009, dar are și lacune, cele mai importante fiind că nu se aplică în cazul oficialilor din Congres.

”Avem reguli diferite pentru membrii Congresului și angajații lor și pentru membrii administrației. Iar ceea ce Trump a făcut în ultimele luni a fost să emită tot felul de excepții de la etică pentru a-i scuti pe unii de acele reguli”, spune Lange. În general, adaugă acesta, mai sunt încă multe lacune. ”Oamenii care pleacă din funcție pot să treacă imediat la munca de lobby, cum e cazul angajaților Senatului, care pot să plece și să facă lobby pentru Casa Albă.”

Membru al parlamentului și redactor-șef

În Marea Britanie, Comitetului consultativ independent privind ocuparea unor funcții în sectorul privat (ACOBA) reglementează tranziția foștilor miniștri și oficiali către sectorul privat. Sună complicat? Este! Un raport recent publicat de o comisie parlamentară a catalogat această practică ”ineficientă”, ”găunoasă”, iar lipsurile ei au ”distrus” încrederea în politicieni și instituțiile publice.

ACOBA are menirea de a asigura că funcționarii publici nu transmit informații interne mediului privat. Cu toate acestea, comitetul nu poate face investigații și nu îi poate sancționa pe cei care ignoră regulile.

Comitetul a cerut ”reforme majore” ale sistemului actual, menționând că recomandări asemănătoare au fost făcute în urmă cu patru ani, dar că ”nu s-a schimbat nimic semnificativ”.

Unii analiști au observat că raportul comitetului a apărut imediat după ce fostul ministru al Finanțelor din Marea Britanie, conservatorul George Osborne, a acceptat în mod controversat funcția de redactor-șef al publicației London Evening Standard cât timp încă era membru al parlamentului.

Canada

Deci totul este o apă și un pământ? Nu chiar: deși departe de a fi perfectă, Canada este văzută ca un exemplu când vine vorba despre reguli și legislație.

Lobbying Act în Canada este un sistem obligatoriu de raportare, care se bazează pe ideea că transparența și deschiderea duc la încredere din partea cetățenilor și la responsabilitate. Atunci când se înregistrează ca lobby-iști, persoanele în cauză trebuie nu numai să se identifice pe sine, pe clienții lor și domeniul în care activează, ci și să listeze orice muncă în domeniul public pe care au desfăsurat-o. 

Pe lângă transparență, Lobbying Act stabilește în Canada și regulile care se aplică în perioada următoare activității în politică. ”Există o perioadă de pauză de cinci ani în care nu ai voie să devii lobby-ist. Este cu siguranță un lucru bun, pentru că nu te împiedică numai să faci lobby pentru instituția pentru care ai lucrat, ci te împiedică să devii lobby-ist în general”, spune Lange.

Și spre deosebire de alte țări, în Canada există mecanisme de verificare ale acestei legislații. ”Există un comisar pentru conflicte de interes și unul pentru transparența lobby-ului, care pot verifica totul și aplica sancțiuni dacă au fost încălcate regulile”, a adăugat Lange.

Cine încalcă aceste reguli este pasibil de o pedeapsă de până la 50.000 dolari, iar cazul este făcut public. Germaniei nu i-ar strica să învețe de la țări precum Canada.

Robert Mudge / lp