Lovitură de teatru

Cu proaspătul megastar Sarah Palin, John McCain şi republicanii au dat o lovitură de teatru. Una care, din unghiul lor, promite să fie decisivă.

Mai mult decât prezentabilă şi dotată cu un strălucit talent oratoric, Palin i-a electrizat pe delegaţii de la convenţia de nominalizare partidului republican.

Că guvernatoarea statului Alaska a izbutit concomitent să convingă milioane de gospodine şi de alegători conservatori din ţară cu o alocuţiune vădind capacităţi retorice ieşite din comun este doar un aspect al chestiunii.

Cel puţin la fel de importantă pentru evoluţia campaniei electorale este însă biografia ei, în ciuda, sau poate tocmai din cauza semnelor de întrebare pe care adepţii lui Obama s-au grăbit să le pună îndărătul carierei şi candidaturii acestei femei.

Ca mamă a 5 copii, dintre care unul afectat de sindromul down, ca fost primar al unui orăşel de provincie tipic pentru America profundă, Palin întrupează nu doar idealurile multor femei şi pe-ale segmentului fervent religios al electoratului de peste ocean, care se opune vehement avorturilor. Afişând tinereţe, frumuseţe şi o personalitate deschisă şi caldă, şi mai ales o distanţa uriaşă faţă de elita din Washington, Palin încarnează cel mai frumos vis al consilierilor lui McCain.

Fiindcă independenţa şi principialitatea ei ar putea atrage de partea republicanilor o bună parte din acel grup de cetăţeni nu întru totul hotărâţi, cărora le place tema esenţială a campaniei lui Barack Obama, dar ezită încă să-l susţină pe candidatul democrat. E vorba de mesajul său de schimbare, mesajul anti-establishment, pe care, ca femeie, Palin dă semne să fie în măsură să-l simbolizeze cel puţin la fel de strălucit ca senatorul de culoare din Illinois.

Simultan, arhitecţii campaniei lui McCain oferă, graţie vicepreşedintei, o replică adecvată celor afectaţi de senectutea septuagenarului McCain.

În mod clar, strategii democraţi vor continua să-l prezinte pe John McCain ca o prelungire a impopularei administraţii Bush, iar incisivitatea Sarahei Palin, drept una belicoasă marcând o personalitate cel puţin la fel de polarizatoare precum cea a lui Hillary Clinton.

Concomitent, stânga va încerca s-o discrediteze, umflând zvonul prezumtivului abuz în funcţie, de care o tot acuză adversarii ei.

În fine, democraţii îi vor critica sever opţiunile familiale, ecologice precum şi naivitatea politică. Dar alegerea lui Joe Biden ca supraveghetor al politicii externe al unei administraţii conduse de un Obama prea puţin experimentat în diplomaţie torpilează poate cea mai productivă linie de atac a stângii: cea a lipsei de experienţă a lui Palin.

Ce impact are însă, în genere, desemnarea vicepreşedintelui într-o campanie prezidenţială americană? Nu foarte mare. Potrivit experţilor, numirea unui vicepreşedinte poate îndeobşte deplasa doar circa un procent din sufragii.

Dacă însă rezultatul e extrem de strâns, un singur procent e suficient spre a înclina balanţa.

Apoi, acest scrutin nu mai e de mult unul obişnuit. Premierele campaniei electorale s-au ţinut lanţ încă din debutul alegerilor preliminare, datorită victoriilor unor candidaţi care mai de care mai insoliţi. Elanul extraordinar imprimat celei susţinute de Obama s-a alimentat dintr-o difuză, dar generală dorinţă de schimbare a americanilor. Dacă Palin va reuşi să le satisfacă această năzuinţă, John McCain are toate şansele să tranşeze cursa cu Obama în favoarea sa. Caz în care, SUA vor avea prima femeie-vicepreşedinte. Iar dacă nu, la Casa Albă se va instala primul preşedinte de culoare din istorie.

Şi nu este deloc exclus ca premiera majoră a acestei campanii electorale, una care e probabil să ţină capul de afiş mult dincolo de zielele convenţiei partidului republican să fie tocmai apariţia în al şaptelea cer al scenei politice americane a meteorului purtând numele de Sarah Palin.