Mărul discordiei: Catedrala Sf. Nicolae din Nisa

Puţini ştiu însă că şi ruşii au făcut aceeaşi descoperire şi că, începând din secolul al 19-lea, membrii familiilor ţariste au început să-şi petreacă iernile la Nisa. Sosirile pline de fast ale nobililor ruşi au rămas adânc întipărite în memoria locuitorilor din Nisa, iar catedrala Sf. Nicolae aminteşte şi-n ziua de astăzi de prezenţa lor pe Coasta de Azur. Biserica este cel mai vizitat edificiu din Nisa. Faima ei a fost un motiv suficient de bun pentru statul rus de a o revendica în instanţă ca proprietate.

“Înainte nobilii ruşi impresionau prin primirile fastuoase; invitau pe toată lumea pe Coasta de Azur…Şi localnicii s-au bucurat de lucrul ăsta pentru că au pus picioare o gramadă de afaceri”

Alexis Obolensky provine dintr-o familie aristocrată, este professor universitar şi vice-preşedinte al Asociaţiei Culturale Ortodxe Ruse din Nisa. Părinţii şi bunicii lui s-au stabilit pe Coasta de Azur în 1921. Formarea comunităţii de ruşi din Nisa a început în anul 1856. Rămasă văduvă, ţarina Alexandra Fiodorovna, căreia i-au urmat numeroase familii de aristocraţi, s-a mutat acolo. Ţarina a făcut posibilă construirea primei biserici ortodoxe în zonă. În 1908, ţarul Nicolae al II-lea a pus la dispoziţie terenul vilei Bermond pentru înălţarea catedralei Sf.Nicolae, a cărei construcţie s-a încheiat în 1912.

Membrii familiilor aristocrate nu vor să aibă de-a face cu "noii ruşi"

În anii 20, Nisa a fost din nou asaltată de ruşi; de data aceasta a fost vorba, în majoritatea cazurilor, de aristocraţi faliţi. Prin intermediul religiei ortodoxe, micuţa comunitate a încercat şi a reuşit să-şi păstreze identitatea. Catedrala Sf.Nicolae nu se află sub controlul patriarhiei din Moscova, ci sub cel al patriarhiei ecumenice de la Constantinopol.

În ziua de astăzi, pe Coasta de Azur, vine o altă generaţie de ruşi. “Noii ruşi” sunt clienti fideli ai hotelurilor şi cazinourilor luxoase. Ruşii stabiliţi pe Coasta de Azur acum trei generaţii nu au contact cu ei, ba chiar îi resping. Alexis Obolensky, de pildã, nici nu se gândeşte sã-i compare cu vechii aristocraţi:

“Ruşii aceştia îşi cumpãrã reşedinţe luxoase, cheltuiesc fãrã sã clipeascã sume enorme de bani şi au gãrzi de corp. Sunt numai ei între ei! Vremurile s-au schimbat. Înainte ruşii trãiau aici în linişte şi fãrã să se teamã. De ce? Pentru cã-şi dobândeau averea în mod cinstit. Cred cã noii ruşi se îmbogãţesc într-un alt mod, de aceea simt nevoia sã fie apãraţi”

Catedrala Sf.Nicoale a devenit un adevãrat refugiu pentru comunitatea rusă din Nisa. Biserica se înalţã impunãtor lângã bulevardul Ţarevici, denumit astfel dupã urmaşul la tron Nicolai Alexandrovici care s-a stins din viaţã la Nisa şi a fost înmormântat în capela din spatele catedralei. Odatã ajuns în fostul parc al vilei Bermond, impresioneazã stilul arhitectonic al bisericii cu cele douã turle în formã de bulb şi cãrãmizi glasate.

Statul rus se consideră proprietarul bisericii Sf. Nicolae

În 1987, guvernul de la Moscova a cerut în instanţã sã fie recunoscut drept proprietar, având în vedere cã biserica se aflã pe un teren concesionat de ţarul Nicolai al II-lea pe 99 de ani, cu drept de moştenire, iar Rusia se considerã moştenitor de drept al averilor foştilor ţari. Contractul a expirat în 2007. Disputa în jurul catedralei continuă.