1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Marele alb electoral!

Vlad Mixich13 noiembrie 2008

Puţine sunt colegiile unde există o luptă reală şi egală între notorietăţi, dar şi mai puţine cele în care există o competiţie între competenţe.

https://p.dw.com/p/FtYi
Imagine: AP

Aflată la jumătatea campaniei electorale clasa politică din România nu pare a fi profund mişcată de ameninţarea primului vot uninominal. Distribuirea atent ghidată a candidaţilor pe colegiile uninominale şi aranjamentele trans-partinice au calmat competiţia dintre potenţialii parlamentari, punându-i pe jurnalişti şi alegători în rolul de spectatori ai unui meci falsificat. Puţine sunt colegiile unde există o luptă reală şi egală între notorietăţi, dar şi mai puţine cele în care există o competiţie între competenţe.

VOTUL ALB: BUCURIA POLITICIENILOR

În astfel de condiţii se prefigurează un absenteism pronunţat în ziua unor alegeri atent programate în mijlocul mini-vacanţei de 1 decembrie. Terenul propice fiind deja creat pentru o nouă invenţie electorală, aceasta nu întârzie să apară. „Votul alb sau votul de protest, care reprezintă în orice sistem democratic, dreptul cetăţenilor de a-şi manifesta nemulţumirea sau nehotărârea. Acest tip de vot este consecinţa directă a eşecului sistemului politic de a recâştiga încrederea electoratului” aflăm de pe site-ul Asociaţiei Pro-Democraţia. Ce înseamnă votul alb în România? Prezentarea la vot pentru a introduce în urne un buletin neştampilat, care va fi numărat separat şi înregistrat în categoria specială a voturilor albe, o specie cu încărcătură simbolică consistentă dar cu efect juridic nul. Fiind la origine o formă de protest împotriva sistemului politic, votul alb în condiţiile actuale nu este altceva decât un strănepot al librarului francez Pierre Poujade, al cărui partid înfiinţat în 1956 reprezintă prototipul populismului. Practicarea votului alb nu ar face altceva decât să atragă opţiunile nemulţumiţilor, care altfel ar fi fost dispuşi poate să aleagă răul cel mai mic. Astfel, componenţa viitorului parlament nu ar mai fi hotărâtă de subiectivismul votului negativ al unei majorităţi dezamăgite, ci de certitudinile membrilor de partid. Spre bucuria partidocraţiei, rezultatul jocului democratic poate astfel deveni din ce în ce mai previzibil.

PUTEREA NEMULŢUMIRII

În mai toate ţările Europei occidentale există asociaţii care militează pentru practicarea votului alb. Mai mult, în Statele Unite există anumite organizaţii care solicită introducerea pe buletinele de vot a numelui lui Mickey Mouse, care să permită alegătorilor nemulţumiţi să-şi exprime opinia. Astfel de organizaţii solicită însă introducerea a două reguli. Prima regulă: pe buletinele de vot să fie rezervat un spaţiu special pentru aplicarea ştampilei de vot, spaţiu care să poarte însemnul: „nu votez pentru niciunul dintre candidaţi”. Astfel, se doreşte evitarea fraudării procesului electoral prin aplicarea ulterioară deschiderii urnelor a însemnului „votat” pe un buletin alb. O variantă improbabilă în democraţiile tradiţionale dar posibilă în România.

A doua regulă cere ca în cazul obţinerii unei majorităţi de voturi albe să se organizeze un nou scrutin la care să participe candidaţi nou desemnaţi. În fapt, această regulă ar determina apariţia unui efect juridic a exercitării votului alb, care în condiţiile actuale este lipsit de orice consecinţă.

Românii se numără printre cetăţenii europeni cei mai dezamăgiţi de clasa politică. Într-o astfel de ţară, reglementarea votului alb şi atribuirea unei reale puteri alegătorului nemulţumit poate duce la rezultate cu adevărat surprinzătoare. Până atunci însă, votul alb nu este altceva decât o nouă formulă de buimăcire electorală.