"Încercăm să provocăm spectatorii la meditaţie"

"Societatea în care trăim trebuie să-şi amintească de nişte valori, iar valorile acelea sunt în primul rând ideea de libertate şi cea de democraţie", adaugă directorul artistic al Festivalului Naţional de Teatru (FNT), Marina Constantinescu, în dialog la DW.

În ce măsură se reflectă acest subiect în programul festivalului? Stăm de vorbă după un eveniment urmărit cu mare interes la HUB-ul FNT, dedicat rolului jucat de Radio Europa Liberă în anii comunismului şi în special în timpul evenimentelor din 1989, de la Timişoara şi Bucureşti.

Selecţia spectacolelor din stagiunea 2018/2019 e făcută în funcţie de valoare, dar programul FNT, dincolo de spectacolele selecţionate, urmăreşte această idee. Pentru mine şi cred că pentru foarte mulţi oameni, momentul Radio Europa Liberă este unul esenţial - o lecţie de istorie, de moralitate, dar şi de profesionalism, despre limba română şi despre ce înseamnă să-ţi faci meseria în condiţii grele şi să creezi celor de departe imaginea realităţii în care ei trăiesc.

Purtăm acest dialog la 30 de ani de la transformările radicale pe care societatea românescă le-a parcurs şi, la fel, arta, cultura. Teatrul românesc a cunsocut şi el o amplă evoluţie.

Teatrul românesc o evoluat în diferite feluri. Teatrul are o dinamică, exact cum viaţa are o dinamică, cum societatea are o dinamică. Teatrul depinde foarte mult de societate de momentul lui acum, aici. Au existat foarte multe tendinţe, valuri, mode, voci, care începeau să se maturizeze atunci, revenirea în România a unor mari artişti din afară, debuturi importante, care astăzi sunt artişti maturi, pe primele pagini ale teatrelor, solicitaţi - regizori, actori, scenografi. Ar fi mult de vorbit despre cei 30 de ani de teatru românesc, despre cele 29 de ediţii de Festival Naţional, o analiză serioasă cere timp. Încercăm prin ceea ce am făcut anul acesta să provocăm spectatorii la meditaţie, la propria analiză şi observaţie.

În ce măsură oglindeşte dramaturgia românească realitatea în care trăim?

Dramaturgia românească are voci importante. S-a conturat o direcţie a celor care scriu textrul cam ca la film. Aşa cum regizorii îşi scriu scenariile, există câţiva autori, care împreună cu regizorii fac working in progress, concep textele împreună cu actorii, - texte axate pe actualitate, aşa cum e cazul spaţiilor de creaţie "Replika", "Reactor", "Fabrica de Pensule". Sunt asimilate câteva voci mai tinere de autori, implicaţi mai direct în mişcarea teatrală.