Marko Bela a demisionat

Demisia lui Marko Bela nu are semnificaţia unei despărţiri politice. UDMR va rămîne în Guvern, dar liderul Uniunii a dorit să adopte o poziţie mai discretă. După referendumul din 19 mai, atunci cînd preşedintele Traian Băsescu a fost reconfirmat cu 75% la sută din voturi, Marko Bella a spus că va demisiona şi că se va ocupa doar de treburile interne ale UDMR care are nevoie de o administrare mai atentă. Astăzi liderul Uniunii a admis într-o conferinţă de presă că în luarea deciziei sale a contat şi rezultatul referendumului pentru demiterea preşedintelui Traian Băsescu. „Nu aş putea spune că referendumul a fost un succes”, a admis vicepremierul demisionar.

Marko Bella părăseşte Cabinetul ministerial cu un bilanţ neconcludent. El a fost de fapt un ministru fără portofoliu, dar totuşi a avut o activitate care i-a adus mai curînd reproşuri. Fostul ministru al Justiţiei, Monica Macovei, a declarat în mai multe rînduri că în şedinţele de guvern Marko Bela a pus piedici proiectelor sale de reformare a Justiţie şi de combatere a corupţiei. De altfel Marko Bela a intrat în atenţia DNA din cauza unor onorarii exagerate pentru un volum de poezii.

În afara acestor dispute Marko Bela nu poate fi asociat unor acţiuni guvernamentale precise sau în orice caz opinia publică nu are cunoştinţă de ele. El a fost în schimb un lider politic care a luptat pentru demiterea preşedintelui Traian Băsescu. Acţiunea sa a fost dezaprobată chiar de propriul electorat, de vreme ce 58% dintre votanţii declaraţi ai UDMR au votat în favoarea preşedintelui Traian Băsescu. Imediat după referendum i s-a cerut de altfel demisia din fruntea Uniunii, dar el a ştiut cu multă abilitate să abată discuţia.

Marko Bela a anunţat şi astăzi că va rămîne pe mai departe în fruntea formaţiunii şi că se va ocupa de partid “ca să prevină un insucces în alegeri”.

Misiunea sa nu este deloc uşoară. În primul rînd el şi-a propus să preîntimpine adoptarea unui sistem electoral uninominal majoritar. În al doilea rînd va căuta să aibă un “dialog intens cu propriul electorat” ceea ce se traduce prin tentativa de a împăca taberele din sînul comunităţii maghiare, care se află într-o discretă rivalitate de mai mulţi ani de zile.

Pe de o parte secuii, cu istoria lor distinctă şi modul lor propriu de a înţelege politica şi pe de alta maghiarii din aşa numita diaspora cu o viziune de dreapta conservatoare, au contestat dreptul UDMR de a monopoliza reprezentarea politică a maghiarilor din Transilvania. În fine maghiarii sînt tentaţi să retragă încrederea unor politicieni care s-au arătat prea ataşaţi, din motive personale, de politicile centraliste ale Bucureştiului.