1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Mecanica discursului opoziţionist

Horaţiu Pepine, DW-Bucureşti15 mai 2013

Odată instalate la guvernare, partidele opoziţiei devin pe nesimţite de dreapta, în timp ce majoritatea decăzută din graţiile alegătorilor tinde irezistibil spre stânga.

https://p.dw.com/p/18Y6m
Imagine: picture-alliance/dpa

Inversarea rolurilor şi dominanta liberală a guvernării ţin de anumite constrângeri obiective. Necesitatea de a continua programul restructurării sectorului de stat în economie oferă oricărui guvern realist o nuanţă de dreapta. Primul ministru camuflează cu greu adevărata semnificaţie a planului de privatizare a Poştei şi a concedierilor colective, invocând o formă de justiţie politică: “Cele mai importante sunt criteriile în baza cărora se fac disponibilizările. Cei care au venit pe criterii politice cred că trebuie să plece”. Premierul a anunţat intenţia guvernului de a face o restructurare suficient de mare pentru a permite societăţii să funcţioneze fără pierderi sau de a o privatiza.

Peste 1000 de lucrători de la Poşta Română au protestat miercuri faţă de intenţia administraţiei de a tăia cheltuielile, marcând debutul unei perioade dificile. În medie, în ansamblul economiei, guvernul îşi propune să concedieze în fiecare an, aproximativ 2000 de persoane în aşa fel, încât în şase ani să se ajungă la 10.500 de concedieri. Dar dacă se iau în calcul eventuale privatizări (CFR sau Poşta) sectorul public ar putea scădea mult mai alert. Oltchimul a fost inclus şi el în programul de concedieri, pentru a spori şansele unei privatizări.

Dar simultan cu aceste măsuri guvernul a majorat salariul minim pe economie şi ajutoarele sociale după cum a indexat bonurile de masă cu rata inflaţiei. Sunt măsuri care contrazic programul de restructurări şi care ar putea pretinde, în cele din urmă, o majorare compensatorie a fiscalităţii. Linia de stânga din administraţie va căuta să-şi impună tot mai mult punctele de vedere, dar deocamdată există o dominantă liberală. Privind retrospectiv, şi guvernul Năstase adoptase, în acelaşi context constrângător, mai multe măsuri de dreapta decât lăsa să se înţeleagă retorica oficială.

În acelaşi timp, însă, opoziţia care speră să recupereze popularitatea pierdută alunecă tot mai mult către stânga. O cunoscută militantă PDL, Raluca Turcan, susţinea prin declaraţii măsura de creştere a ajutoarelor sociale, deşi le considera insuficiente: “USL a anunţat că venitul minim garantat va creşte cu 13% începând de la 1 iulie în două tranşe. A omis să spună însă cu cât au crescut preţurile la alimente şi utilităţi”.

Aceeaşi militantă PDL a anunţat că a depus un proiect pentru amplificarea programului “Cornul şi laptele”: “Mâncarea trebuie diversificată, dacă este posibil, să fie şi o mâncare proaspătă preparată caldă, să fie şi un fruct sau un pahar de suc natural”. Guvernul Năstase care iniţiase programul “Cornul şi laptele” nu îndrăznise să se gândească la aşa ceva.

Aşadar, opoziţia continuă să anunţe unificarea dreptei, condamnă “socialismul” guvernului, dar încetul cu încetul cedează tot mai mult unor înclinaţii de stânga. Gruparea Udrea, care după toate aparenţele va părăsi partidul, pare să se ţină deocamdată departe de cântecele de sirenă ale “bunăvoinţei” sociale, criticând hotărât măsurile guvernului, dar în ansamblu se produce o redistribuire a rolurilor. Dacă guvernul intenţionează să concedieze o parte a personalului bugetar, opoziţia se pregăteşte să manifeste compasiune. Ţine de mecanica pură a discursului opoziţionist.