Prietena germană a lui Macron e sceptică

Noul ministru federal de externe, social-democratul Heiko Maas, s-a deplasat la Paris chiar în ziua numirii lui. Dar nici cancelara nu s-a lăsat mult timp aşteptată. La nici două zile de la învestire, Angela Merkel se află vineri în capitala Franţei. Este însoţită de Olaf Scholz. Motivul? Ambele guverne au de discutat aspecte financiare. Iar Macron va trebui să observe cu atenţie abordarea diferită a temelor de către cancelara conservatoare şi ministrul de finanţe social-democrat.

Dacă luăm în considerare declaraţiile unor reprezentanţi ai CDU şi SPD faţă de ideile de reformă prezentate de Macron, atunci constatăm cu uşurinţă că opiniile partnerilor de guvernare sunt cât se poate de diferite. Până acum, Olaf Scholz s-a dovedit a fi mai rezervat, conştient fiind că Germania aştepată de la el o continuare a politicii solide (ca să nu îi spunem austere) a predecesorului său conservator Wolfgang Schäuble. Dar alţi politicieni SPD s-au declarat încântaţi de propunerile lui Macron. Fostul şef al social-democraţilor, Martin Schulz, chiar condiţionase formarea noii coaliţii de acceptarea reformelor propuse de Macron. Iar Heiko Maas declara miercuri la Paris că a sosit pentru a "accepta în sfârşit mâna întinsă de Emmanuel Macron şi ale lui propuneri de înnoire a Europei."

Miza - mulţi bani

Dar despre ce vorbim de fapt? Macron propune înainte de toate un buget mare de investiţii, precum şi un minister de finanţe pentru zona euro. Ambele sunt privite critic de CDU. Merkel susţine menţinerea responsabilităţii financiare în graniţele statelor naţionale. La postul public de televiziune ZDF, imediat după reînvestire, Merkel declara: "Ceea ce nu vrem este să amestecăm răspunderea şi responsabilitatea sau să naţionalizăm datoriile, fără a deveni performanţi. Aici nu vom schimba nimic". Marea grijă este că Germania şi Franţa, ca şi alte state ar trebui să plătească fără a primi nimic în schimb.

Merkel însăşi fusese deja intens criticată de FDP şi AfD când a propus majorarea contribuţiei germane la bugetul european. Expertul în economie Clemens Fuest, şeful Institutului Ifo din München, consideră o asemenea propunere ca o invitaţie pentru statele slabe din zona euro de a-şi transfera datoriile în contul Germaniei. "Cea mai mare greşeală este să apari în public şi să declari că vrei să plăteşti mai mult". Este incredibil de "nesăbuit şi frivol", mai declară Fuest.

Daniel Caspary, şeful grupului parlametar CDU/CSU din Parlamentul European, crede că propunerile lui Macron nu sunt populare nici măcar în Franţa. La postul public SWR, Caspary a declarat: "Dacă în final este vorba de bani, atunci francezii vor fi cei care vor frâna". Triplarea bugetului european, în varianta solicitată de Macron, este absolut exagerată.

Macron: "Suntem aboslut dependenţi unii de ceilalţi"

Divergenţele de opinie nu schimbă însă nimic în misiunea comună de consolidare a Uniunii Europene. Cu câteva zile în urmă, Merkel critica Europa, pe care o considera, în multe domenii, "prea slabă şi prea lentă". Ceea ce şi-a şi propus să schimbe cancelara. Fără Macron, fără Franţa, schimbarea nu este posibilă, după cum declară cei doi lideri la unison. "Nu cred nicio secundă că un proiect european poate lua naştere fără Germania sau împotriva ei", declara Macron pentru "Frankfurter Allgemeine Zeitung". "Suntem absolut dependenţi unii de ceilalţi."

Că tocmai Franţa şi Germania colaborează în UE şi trebuie să găsească poziţii comune nu se datorează dimensiunilor celor două state. Şi nici faptului că ar fi extrem de apropiate, după cum crede Stefan Seidendorf, vicepreşedintele institutului germano-francez din Ludwigsburg. El este convins că diferenţele de abordare reprezintă un avantaj pentru UE: "Colaboarea cu Franţa este benefică, pentru că Franţa reprezintă prin tradiţie polul opus al Germaniei". Dacă Franţa şi Germania se vor pune de acord, atunci s-ar ajunge la un compromis mai mult sau mai puţin acceptabil pentru toţi ceilalţi. Aceasta este valoarea unei astfel de relaţii speciale, faptul că multe conflicte europene s-au inspirat din neînţelegerile germano-franceze, ca şi transferarea unui eventual conflict germano-francez la nivel european.

Rămâne de văzut dacă Germania şi Franţa mai pot vorbi în numele celorlalţi. Popularitatea extremiştilor de dreapta, a euroscepticilor în mai toată Europa, cel mai recent regăsită la alegerile din Italia, va îngreuna toate încercările viitoare de integrare. Şi tocmai când este vorba despre migraţie, Merkel este atât de izolată în toată Europa, încât nu găsește niciun fel de aliaţi. Parisul este o misiune uşoară pentru ea. După Franţa, urmează vizita oficială în Polonia. Acolo dificultăţile nu o vor mai ocoli pe recent reconfirmata şefă a guvernului de la Berlin. 

Autor: Christoph Hasselbach / Alina Kühnel