Stilul politic al lui Merkel

Schimbare radicală: Renunțarea la energia atomică

"Când văd câte centrale atomice se construiesc în întreaga lume", spunea Merkel în 2009, referindu-se la reactoarele nucleare, "ar fi păcat să renunțăm la acest domeniu." Dar exact asta a făcut în 2011. După catastrofa de la Fukushima își schimbă radical poziția și anunță rapid renunțarea la producerea energiei atomice - lucru pe care ecologiștii îl cereau de decenii. Fiziciana e de părere de atunci că ”riscurile energiei nucleare nu pot fi controlate ".

Adio serviciu militar obligatoriu - deocamdată!

Și serviciul militar obligatoriu a fost anulat din 2011 - spre consternarea multor alegători conservatori. Mulți alegători, mai ales cei tineri, preferă armata profesională, lucru care nu i-a scăpat lui Merkel. Dar pentru că părerile despre armata obligatorie sunt împărțite, renunțarea la modelul ”cetățeni în uniformă” e temporară.

Schimbare de macaz - Mama, tata, copilul

Spre mâhnirea multor conservatori din CDU, Merkel a mutat din punct de vedere politic partidul de la dreapta către centru. Lucru care a schimbat și politica de familie a Uniunii. Modelul ”Tata aduce banii în casă, iar mama pune mâncarea pe masă” a dispărut odată cu înființarea creșelor pentru copiii sub trei ani. Politicienii de stânga au cerut de fapt această măsură, dar ea a fost implemantată de cancelara - teoretic - conservatoare. 

Surpriza: Căsătoria pentru toți

Cât de flexibilă politic este cancelara se observă și la subiectul ”Căsătoria pentru toți”. Un sondaj realizat de televiziunea publică ZDF, conform căruia 73 la sută din populația Germaniei este de acord cu căsătoriile între persoane de același sex, a surprins în această primăvară. Chair și în cadrul Uniunii acceptanța era de 64 procente. 

Merkel era împotrivă, dar SPD, FDP și ecologiștii au cerut schimbarea legii în acest sens ca o condiție pentru eventuala întemeiere a unei coaliții după alegerile parlamentare. La numai câteva zile, Merkel și-a schimbat poziția: dintr-un ”nu” categoric a ajuns să spună că lasă problema la latitudinea conștiinței fiecărui deputat. La 30 iunie 2017, Bundestag-ul a votat ”Căsătoria pentru toți” cu o largă majoritate, reflectând opțiunea societății. Angela Merkel a votat împotrivă: astfel a putut susține că și-a menținut poziția, ocupând totuși un important subiect de campanie. 

Realitate admisă: Germania - țară de imigrație 

Ani de zile acești termeni au fost negați, evitați. Germania nu este țară de imigrație - acesta era consensul în interiorul Uniunii. Minciuna politică susținea că străinii din Germania trăiau aici numai ca ”Gastarbeiter”, ca muncitori pe o perioadă limitată de timp. Industria, economia și institutele demografice trăgeau de mult un semnal de alarmă cu privire la natalitatea scăzută și la nevoia acută de imigranți. 

În realitate, fiecare al patrulea cetățean din Germania este de origine stăină. Așa că Germania este de mult timp o țară de imigrație - iar acum și în mod oficial. Este a doua țară ca preferințe după SUA. Și aici Angela Merkel a simțit momentul și a venit în special în întâmpinarea unor cerințe ale opoziției de stânga. 

Mai mult decât o simplă propoziție: ”Islamul face parte din Germania”

Propoziția nu a fost rostită de Merkel, dar până și această corectură radicală politico-culturală a primit binecuvântarea sa. Colegul de partid, Christian Wulff, în acea vreme președinte federal, a enunțat această propoziție apodictică în octombrie 2010. Cele mai multe controverse le-a atras în rândurile propriului partid. Și din nou, cancelara CDU renunță la poziția sa conservatoare și face pe plac jumătății celeilalte de țară, respectiv celei de stânga. De atunci, culturii creștin-occidentale a Germaniei i se adaugă și islamul. 

”Vom reuși”: Refugiații

Cea mai mare surpriză: Angela Merkel deschide ușa refugiaților. Iar aceștia vin val-vârtej în 2015. Culmea culmilor - o cancelară CDU, a unui partid conservator, lasă sute de mii de refugiați să intre necontrolat în țară. Mulți germani sunt entuziasmați, opoziția de stânga e fascinată, dar în partidul său mulți rămân perplex. În momentul în care autoritățile nu mai fac față, Merkel schimbă macazul. Nu acceptă un prag maxim de refugiați din motive constituționale, dar expulzează solicitanți de azil și în Afganistan. Înțelegeri controversate cu Turcia și alte state minimalizează drastic valurile de refugiați. 

Subiectul veșnic al lui Merkel: Clima

Merkel și-a făcut și din climă un subiect veșnic. Nu numai acasă punctează cu țelul de a-i veni de hac încălzirii globale, dar de când Donald Trump a renunțat la Tratatul Climatic de la Paris, cancelara e văzută și la nivel global ca o protectoare a climei. Germanilor le place acest lucru, iar cancelara preia astfel un subiect central al ecologiștilor, marginalizând opoziția. 

Autor: Volker Wagener / lp