Mesajele unui scrutin câştigat in extremis

Atât de problematic se vădeşte a fi triumful pro-europenilor încât, în Vest, analiştii cei mai sobri îşi freacă ochii, uimiţi că forţele pro-ruse n-au triumfat lejer.

Frankfurter Allgemeine Zeitung descrie cu lux de amănunte întregul lanţ al slăbiciunilor care i-a văduvit de victorie pe comunişti, pe tovarăşii lor coagulaţi într-un soi de clonă a PCRM, eşuată în faţa baremului electoral, pe socialiştii filoruşi ai lui Dodon şi pe oamenii „Patriei” lui Renato Usatîi.

Incredibila lor ratare, la 30 noiembrie, are ceva din eşecurile hipercomice inerente rolurilor unor Buster Keaton ori Stan şi Bran. Dar, în esenţă, dată fiind forţa combinată a acestor grupări, care e şi forţa lui Vladimir Putin, uşurinţa cu care ar fi putut ele triumfa e alarmantă.

Prestigiosul ziar conservator din Frankfurt ştie cum se numesc, dincolo de lungul şir al denumirilor diverselor partide liberale, democrate sau liberal-democrate taberele care au dat efectiv lupta electorală din Basarabia ultimei zile a lunii noiembrie. În bătălie s-a confruntat „Moscova contra Republicii Moldova”, conform titlului editorialului apărut marţi în influentul cotidian german.

Care mai realizează şi faptul că, deşi Iurie Leancă s-ar putea să-şi continue cursul politic pro-european, „lucrurile nu sunt chiar aşa de simple”. Fiindcă opoziţia pro-rusă „a obţinut un rezultat relativ bun”. Şi chiar dacă Moldova nu se va confrunta cu riscuri de tip ucrainean, are „mulţi” cetăţeni "care preferă Moscova Bruxellului". Apoi, „dor şi sancţiunile impuse de Kremlin Republicii Moldova”, iar o suspendare a livrărilor de energie „ar fi chiar şi mai dureroasă”.

În fine, ziarul de dreapta din Frankfurt îi ajută pe responsabilii de la Berlin să înţeleagă că ar fi „devastator ca Rusia să reuşească în marele ei conflict geopolitic cu Vestul” să prindă „la strâmtoare şi această ţară” de dincolo de Prut.

Or, pare improbabil ca Moscova să mai rateze mult acapararea controlului total asupra Republicii Moldova, dacă nu se va prăbuşi în timp util regimul Putin şi nu se va produce o ipotetică schimbare de amploare la Kremlin. Nu doar, şi nici măcar în primul rând pentru că, în mod absurd, moldovenii sunt încă, pe moment, complet dependenţi de livările de energie rusă.

Ci pentru că, amplificate de boicotul rusesc, sărăcia şi corupţia au ajuns să fie calamităţi aparent scăpate de sub control între Prut şi Nistru. Pare că Republica Moldova ar fi condamnată să rămână un teritoriu aflat la cheremul unei justiţii defecte şi a unor oligarhi înstăpâniţi în ţară într-un mod la fel de sinistru ca în toate regiunile pendulând între vest şi Rusia, după căderea Cortinei de Fier.

Mutilate de Kremlin prin conflicte îngheţate, menite să le greveze din capul locului orice tentativă de integrare occidentală, unele din aceste teritorii se confruntă cu imense dificultăţi în încercarea lor de a-şi croi în mod demn un drum spre libertate, democraţie, stat de drept, prosperitate şi autodeterminare naţională.

Una din marile probleme ale Moldovei e izolarea, prea puţin perforată de basarebenii care muncesc în Apus. Or, biciuiţi de confruntarea cu Rusia, observatorii occidentali s-au trezit şi revendică scoaterea micii republici din schimnicia ei. Süddeutsche Zeitung relevă că moldovenii nu s-au mai bucurat de mult de atenţia care li se acordă în prezent. Pe de altă parte, Chişinăului i se cere imperativ, bunăoară în ziarul berlinez Die Welt, s-o apuce ferm pe calea reformelor.

Dar cum să se modernizeze şi să se elibereze de flagelul corupţiei şi subdezvoltării o ţară agrară, situată de când se ştie sub conul de umbră al bunului plac şi al sultanismelor de tot felul, fără un consistent, fără un sistematic ajutor din vest? Şi dacă mulţi comentatori au făcut ochi şi le cer şi liderilor apuseni să pună umărul să ajute cât pot Republica Moldova, se vor fi trezit oare cu adevărat şi responsabilii politici occidentali?

Forţele pro-europene aflate la putere, în ultimii patru ani, la Chişinău au ratat marea schimbare. Din acest motiv erau cât pe ce să fie măturate de la putere de un electorat deziluzionat, mai greu de manipulat şi mai edificat decât în trecut, prin emigranţi, asupra luxului din afara graniţelor ţării şi, totodată, net mai puţin dispus să accepte, în numele democraţiei, mizeria din deceniile sovietice şi postsovietice.

Victoria lor la mustaţă, în alegeri, lansează o serie de mesaje. Potrivit primului, Rusia care, nu întâmplător, a dat chix şi în proiectul South Stream, se află în declin. Ca orice tiranie supraextinsă, Moscova gestionează un imperiu populat cu satrapi în mare măsură ineficienţi şi incompetenţi, incapabili până şi să organizeze eşecul previzibil al pro-europenilor, respectiv succesul gata făcut al forţelor politice kremlinofile, pe care Putin şi-l doreşte atât de mult.

Al doilea mesaj e un elogiu pentru influenţa benefică a dreptei româneşti care l-a propulsat pe Klaus Iohannis la cârmă, la Bucureşti, ajutându-i şi pe pro-europenii basarabeni, precum şi, subiacent, un vot de blam pentru marile puteri din Vest, în speţă pentru indiferenţa pe care unele au manifestat-o prea mult timp.

Atracţia modelului occidental al libertăţii şi prosperităţii cuplate cu democraţia şi respectul pentru principiile statului de drept continuă să fie vie nu doar pe malurile Dâmboviţei, ci şi dincolo şi dincoace de Prut şi Nistru. Dar va supravieţui ea altor ani de neatenţie, de nepăsare şi neajutorare apuseană?