#MeToo și mizeria sexualității moderne

Așa cum era de așteptat, campania #MeToo a dus imediat la apariția unor noi propuneri legislative. Cu mai puțin de o lună în urmă a fost adoptată o ”Rezoluţie a Parlamentului European referitoare la combaterea hărțuirii sexuale și a abuzului sexual în UE”. Dacă inițial grupul PPE propusese o variantă relativ moderată, ulterior a fost adoptată o versiune de-a dreptul radicală care tratează hărțuirea sexuală ca pe o formă gravă de discriminare între sexe.

Dar mai înainte de a vedea ce soartă va avea Rezoluția (pentru cine nu știe, Parlamentul Eurpean nu face legi, ci le propune doar Comisiei) ar trebui să ne întrebăm despre ce este vorba. Ce este în definitiv hărțuirea sexuală? Juriștii implicați știu prea bine cât de dificil este să dai o definiție operabilă. Iar dacă mărturiile publicate în cadrul campaniei #MeToo au devenit de-a dretul inflaționare este tocmai pentru că eticheta sub care evoluează este atât de vagă, încât cuprinde o mulțime de lucruri destul de diferite, de la aluzii verbale la violuri ca să nu mai vorbim de simple quiproquo-uri. Cel puțin în lumea anglo-saxonă, rezulatul este devastator: miniștri demsionari, actori aflați în culmea gloriei destituiți din rolurile consacrate, intelectuali de prestigiu repudiați, ca să nu mai vorbim de mulțimea acelora care evită să intre în dezbatere de teamă să nu fie antrenați în vâltoarea acestor ambiguități compromițătoare. E un fenomen teribil tocmai prin faptul că nu cruță pe nimeni, dimpotrivă pare să-i pedepsească mai cu seamă pe cei celebri sau care se bucură de prestigiu în mediul lor profesional. #MeToo pare să fie o epidemie care atinge cu precădere înalta societate și a început firește la Hollywood, acolo unde se dă tonul tuturor noutăților societale.Este semnificativ de asemenea că faptul tolerat cu câteva decenii în urmă devine acum intolerabil. Faptele denunțate, uneori foarte vechi, par astăzi dintr-o dată extrem de grave în lumina unei judecăți retroactive.

Așa cum sugeram într-o corespondență anterioară, este posibil să asistăm la o schimbare generală de atitudine față de sexualitatea însăși, căci hărțuirea sexuală atât de vagă ca definiție și atât de cuprinzătoare nu este altceva decât un efect al dezordinii sexualității moderne. Din clipa în care sexualitatea a fost eliberată de constrângerile religioase sau mai exact din momentul în care a încetat să fie asociat cu răul, sexul a devenit, cum spune un sociolog, ”obiectul consumului de masă” (Gilles Lipovetsky). Efectul este firește acela că restricțiile morale sunt abolite și că sexualitatea devine un teren al schimburilor libere. Dar - și aceasta este întrebarea - cum pot avea aloc schimburile libere pe o piață nereglementată, în care din punct de vedere moral nimic nu este interzis și unde vechile coduri au fost abolite? În America nu întâmplător au apărut coduri noi (diferența dintre o întâlnire amoroasă și una în orice alt scop este clar marcată prin limbaj), dar ele par insuficiente. Noțiunea de hărțuire sexuală nu a existat în niciuna din societățile tradiționale cu o sexualitate strict reglementată, ea apărând firește excat atunci când morala sexuală tradițională a fost abolită.

Se pare că dezordinea și mizeria sexualității moderne au devenit ceva tot mai apăsător, mai scandalos, căci altfel este greu să ne explicăm amploarea campaniei #MeToo ca și angajamentul pasionat al militanților dedicați acestui subiect. Căci iată ce spune, de exemplu, Rezoluția Parlamentului European citată mai sus: ”hărțuirea femeilor în mediul online și, mai ales, pe rețelele de socializare, care variază de la contacte nesolicitate, provocare (trolling ) și comportament agresiv pe internet până la hărțuirea sexuală și amenințarea cu violul și cu moartea, devine tot mai răspândită în societatea noastră digitală, ceea ce generează noi forme de violență împotriva femeilor și a fetelor, cum ar fi comportamentul agresiv pe internet, hărțuirea pe internet, utilizarea online de imagini degradante și distribuirea pe rețelele de socializare a fotografiilor și înregistrărilor video cu caracter privat fără consimțământul persoanelor vizate.”

Tabloul acesta este cel puțin neliniștitor. Și chiar dacă unii îl pot considera exagerat, rămâne un simptom elocvent că sexualitatea societăților moderne a devenit o mare problemă. Din teren al jubilației senzuale și al emancipării, așa cum era considerat în primele decenii de după cel De-al Doilea Război Mondial, sexualitatea liberă, nereglementată, a ajuns pare-se, de prea multe ori, un motiv de teroare intimă. Rămâne însă incert dacă Parlamentul European a identificat corect cauzele și soluțiile.