Mici fabricanţi germani controlează mare parte din exportul mondial de armament

Submarinele şi tancurile „Made in Germany” dispun de cele mai inovative tehnologii, dar piaţa de desfacere este mică şi concurenţa acerbă. Dacă există totuşi potenţiali cumpărători, atunci guvernul trebuie să aprobe exportul de utilaj militar, ceea ce nu este întodeauna garantat.

În Liga Campionilor la exportul de armament

Pe lista celor mai mari producători de armament nu figurează nici o firmă germană. Şi totuşi, Republica Federală este unul dintre cei importanţi exportatori de armament la nivel mondial. Cu produse foarte performante şi în egală măsură scumpe, fabricanţii germani au reuşit să îşi asigure un loc onorabil pe atât de disputata piaţă de desfacere. Mai multt chiar, de ceva ani germanii contribuie la extinderea pieţei. Motorul acestui trend este standardul tehnologic înalt, crede jurnalistul specialist în domeniu Thomas Meuter: „cu siguranţă jucăm în liga campionilor, cu produsele şi inovaţiile noastre. Dintre acestea importante sunt avioanele şi maşinile blindate, dar şi tehnologia de protecţie a vehiculelor şi a soldaţilor”

Pentru că tancul german Leopard 2 este extrem de eficient în câmp minat, el este solicitat de armatele implicate în misiuni în străinătate. Pe lângă cele 16 armate europene, şi cea canadiană face parte acum din portofoliul de clienţi al fabricanţilor germani. Printre firmele care profită de situaţia actuală se numără şi firma germană Krauss-Maffei Wegmann, producătorul tancului Leopard 2.

„Surpriza plăcută a venit din partea Canadei care intenţiona de fapt să renunţe complet la tancuri dar care şi-a schimbat poziţia după misiunea din Afgansitan”, explică purtătorul de cuvânt al companiei Christoph Müller.

Misiuni de pace profitabile pentru industria de război

Misiunile de pace precum cea din Afganistan au adus câştig şi industriei de armament germane. Cea mai mare parte a contractelor la export este adjudecată de statele Uniunii Europene şi de NATO. Toate exporturile de armament trebuie însă aprobate, aşa prevede Constituţia federală. Dacă armele sunt destinate ţărilor europene sau membrilor NATO obţinerea aprobării nu este o problemă. În general, se verifică însă compatibilitatea cu legislaţia privind exportul de armament. Legislaţie modificată sub guvernul social-democrat/ecologist.

Pe atunci, din echipa care a decis adaptarea legii, făcea parte şi parlamentara SPD, Uta Zapf, membră a Comisiei Parlamentare pentru Protecţia Constituţiei din cadrul Bundestagului.

„Există criteriul referitor la tensiunile regionale dar şi la respectarea drepturilor omului. Ele cântăresc mult în luarea deciziei, dar mai există şi alte criterii, cum ar fi invocarea intereselor de siguranţă naţională”, explică Uta Zapf.

Pe baza acestui argument a fost posibilă livrarea de submarine către Pakistan, în ciuda tensiunilor din zonă şi a nerespectării drepturilor omului. Ceea ce nu prea poate înţelege expertul Amnesty Internaţional pe probleme militare, Mathias John.

„Cu submarine nu atentezi în mod direct la drepturile omului dar este un semnal fals, să pui la dispoziţia unui guvern care nu respectă demnitatea umană, armament german. Situaţia este similară cu cea din Turcia, care a primit armament, deşi încălca flagrant drepturile omului.”,detaliază expertul de la Amnesty International.

Slabe speranţe ca transparenţa să se instaleze în guvernul federal sau în industria de armament. Singura informaţie oficială din acest domeniu este raportul anual al Cabinetului de la Berlin privind exportul de armament. Raportul pentru 2006 se lasă însă aşteptat.