Misiunile militare ale UE, în umbra intervenţiilor NATO

Misiunile militare ale UE stau deseori în umbra misiunilor NATO. Un fapt regretabil, afirmă Ministrul suedez al Apărării, preşedintele în exerciţiu al Consiliului European, Sten Tolgfors :

„În ultimii zece ani, UE a efectuat 22 de misiuni pe patru continente. Capacităţile noastre militare şi-au dovedit eficienţa în fosta republică iugoslavă Macedonia, în Republica Democrată Congo, în Ciad, în Bosnia-Herţegovina şi în timpul celei mai recente operaţiuni în curs de desfăşurare de-a lungul coastelor somaleze".

Intervenţia militară împotriva piraţilor este considerată de către UE un succes deosebit. Adevăratele provocări sunt însă pe uscat, a reliefat Înaltul reprezentant al Uniunii Europene pentru politică externă, Javier Solana. De aceea, UE ia în considerare instruirea, pe viitor, a soldaţilor somalezi, în sprijinul guvernului interimar de la Mogadishu, aflat în bătaia armelor unei rebeliuni islamiste. La această misiune ar putea în coopera Uniunea Africană pornind din Djibouti.

Problema războiului din Afganistan

Miniştrii europeni ai Apărării s-au arătat rezervaţi faţă de recenta solicitare a SUA de a spori numărul militarilor lor din Afganistan. Ministrul german al Apărării, Franz Josef Jung, a declarat că doreşte să aştepte finalul dezbaterilor pe această temă din SUA. Administraţia de la Washington nu a fosrmulat până în prezent o cerere oficială în acest sens.

"Trebuie să cădem acum de acord asupra unui termen la care să ne atingem obiectivul ca Afganistanul să fie în măsură să-şi asigure singur securitatea. Trebuie să stabilim această dată în cadrul unei conferinţe comune, exact aşa cum au procedat cancelarul federal, Angela Merkel, împreună cu premierul britanic, Gordon Brown şi cu preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy. Este vorba de un aspect necesar şi important pentru a ne putea atinge apoi, într-un interval de timp rezonabil, obiectivul realizării unei stări de securitate menţinute integral de către forţe interne, afgane".

Jung a declarat de asemenea că UE ar trebui să trimită mai multe cadre de instruire a forţelor poliţieneşti în Afganistan. În prezent sunt staţionaţi în regiune 275 de poliţişti europeni care formează forţele de securitate autohtone. Planificaţi fuseseră 400 de instructori de poliţie europeni. Dar ministrul belgian al Apărării, de Crem, a respins această solicitare :

"UE s-a angajat în mod suficient în regiune. Acum trebuie consolidată societatea civilă afgană. UE poate juca şi în această privinţă un rol imortant", a declarat Ministrul belgian.

Secretarul General al NATO, Anders Fogh Rasmussen, a luat apărarea statelor europene evidenţiind la Washington în mod explicit rolul UE în Afganistan.

Problema unităţilor de intervenţie în caz de criză

O problemă deosebită este aceea a celor două unităţi europene de intervenţie în caz de criză. Din 2004, UE dispune de un contingent de criză care numără 3000 de soldaţi. Aceştia însă nu au avut încă nicio misiune până acum. Javier Solana explică în ce constă problema :

„Dacă trebuie să trimitem trupe într-o misiune anume, aceste contingente militare nu pot fi disponibilizate deoarece ele sunt o rezervă pentru situaţii de criză. Este posibil să ne limităm capacităţile din teamă faţă de o situaţie care poate nu va interveni niciodată.“

E o situaţie penibilă cu care s-a confruntat Suedia şi în 2008, când suedezii conduceau aşa-numitul „Nordic Battlegroup“, în timp ce UE căuta cu disperare soldaţi pentru misiunea din Ciad. Dat fiind faptul că s-a considerat că situaţia din Ciad nu ar reprezenta una de criză, contingentul militar de rezervă nu a putut fi dislocat în zonă. Această situaţie trebuie schimbată şi din alte motive. Ministrul suedez al Apărării, Sten Tolgfors explică :

„Pentru mine e vorba în definitiv de motivaţia contribuabilului de a menţine în viaţă aceste contingente militare de rezervă. Suedia investeşte în ele aproximativ 100 milioane de euro şi cred că toţi contribuabilii ar dori să vadă pe ce se duc exact aceşti bani".

Ideile de soluţionare a acestei dileme sunt încă difuze. Toate merg însă în aceeaşi direcţie, anume de a defini condiţiile de intervenţie într-un mod mai flexibil, pentru ca trupele de rezervă să poată fi de ajutor şi în cadrul misiunilor obişnuite ale UE.

Autor: Christoph Hasselbach/Ana-Maria Fischer-Dieskau

Redactor: Petre M. Iancu