1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Mitingul Mişcării Populare şi dedublarea intelectualilor

Horaţiu Pepine17 martie 2014

Traian Băsescu condamna recent la reuniunea Partidului Popular European de la Dublin ascensiunea populismului. Dar propriul său partid a dat la sfârşitul săptămânii trecute un recital de populism veritabil.

https://p.dw.com/p/1BQjA
Imagine: AP

Au surprins multe lucruri la mitingul PMP de sâmbătă. În primul rând, ambianţa de tip PUNR sau Vatra Românească din anii ‘90, cu steagurile tricolore care copleşeau steagurile partidului şi cu imnuri virile, în orchestraţie brutală. Dintre toate s-a distins ”Noi suntem români”, un cântec care vine până la noi direct din Cenaclul Flacăra şi care, cu toată bunăvoinţa, nu mai poate fi disociat de ambianţa naţionalismului ceauşist cultivată intens de A. Păunescu. Pur şi simplu, Mişcarea Populară l-a plagiat pe Gheorghe Funar cu intenţia vădită de a-i fura alegătorii, deşi nu îi va fi uşor, căci pentru PRM ar putea candida Ilie Năstase.

A surprins, aşadar, absenţa totală a spiritului citadin, a fineţii urbane pe care le promiteau insistent Teodor Baconschi, Theodor Paleologu sau Adrian Papahagi. Între manifestanţii veniţi din diferite părţi ale ţării şi trecătorii bucureşteni nu a existat nicio empatie.

De fapt, tonul a fost dat de directorii de campanie ai lui Traian Băsescu, care au imprimat reuniunii o notă naţionalistă ca nuca-n perete. În contextul discuţiilor recente despre situaţia peninsulei Crimeea, preşedintele insistase mai mult ca niciodată asupra unui subiect nebulos: recunoaşterea provinciei Kosovo. Din tot ce a spus Traian Băsescu, a reieşit teama că România ar putea suferi o pierdere teritorială ca Serbia. Iar, în opinia sa, referendumul din Crimeea ar fi o dovadă că ameninţarea este reală. Diplomaţia românească a părut încă o dată să manifeste o suspiciune dusă la extrem, pe care partenerii săi occidentali nu au înţeles-o niciodată.

Dar mai uimitor este că mesajul acesta încărcat de temeri confuze, care amestecă Crimeea cu judeţele secuieşti, a fost preluat sâmbătă (15 martie) de Theodor Paleologu, care a spus, cu referire la maghiari: ”La Mulţi Ani tuturor ungurilor, şi din Ungaria, şi din România, şi UDMR-ului! Dar să ştie un lucru: ideea de regiune autonomă este un cocteil Molotov. Ceea ce se întâmplă acum în Crimeea, ceea ce se va întâmpla mâine, pe 16 martie, în ziua referendumului, arată că sub nicio formă nu trebuie să acceptăm o asemenea idee, care are o istorie în România. În anii stalinismului a existat o regiune autonomă în România şi nu mai vrem aşa ceva!.” (Hotnews)

Or, dacă ideea autonomiei secuieşti are deja o istorie în România, de ce ar trebui raportată la Crimeea? Sunt cele două situaţii similare? Se tem poate militanţii PMP că Ungaria ar putea anexa semi-oficial judeţele secuieşti, prin forţa armelor, la fel cum Rusia anexează Crimeea? În fine, au solicitat autonomiştii de la Miercurea Ciuc sau Sfântu Gheorghe să se alipească la Ungaria? Sau există motive să credem că stalinismul - care a subîntins experimentul etnic din România - s-ar putea, într-un fel sau altul, reedita? Comparaţia este nelegitimă şi ea nu face decât să dezvolte temele stridente lansate de Traian Băsescu. Nu putea lipsi mesajul unionist, inhibat totuşi în ultima vreme din motive de conjuctură externă: ”Partidul nostru este partidul care va reface reîntregirea naţională." (Eugen Tomac)

Sloganurile scandate, pancartele purtate de manifestanţi, ca şi discursurile au fost însă preponderent antiguvernamentale, aşa cum era de aşteptat. Premierul Ponta a stat în centrul contestaţiilor. Dar stilistica mitingului a trimis mai curând la agitaţiile naţionaliştilor post-ceauşişti din Ardeal.

E deconcertant să vezi că, în disperare de cauză, PMP a abandonat toate exigenţele. Se pare că nu mai e timp de fineţuri, de campanii elaborate, căci mai sunt două luni şi jumătate până la alegeri şi partidul se află la 5-6%, în zona de incertitudine pe care o presupune marja de eroare. Totuşi întrebarea este cui se adresează acest partid? De ce s-a mai înfiinţat, dacă nu face decât să reia toate poncifele reţetei naţional-populiste?

Iniţial, purtătorii de mesaj ai partidului sugeraseră că partidul desprins din PDL, pe care îl prezentaseră cu maliţie ca fiind succesorul direct al FSN-ului, s-ar adresa electoratului urban şi educat cu vocaţie europeană şi care, tipologic, s-ar potrivi mult mai bine cu cei care, înarmaţi cu volume apărute la Humanitas, manifestau duminică seara în Piaţa Universităţii în sprijinul lui Andrei Pleşu. Au fost de altfel acolo şi unii dintre protagoniştii mitingului din ziua precedentă şi, fireşte, au fost cu toţii în largul lor. Cu o zi înainte, cântaseră cu foc alături de un grup folcloric îmbrăcat în cojoace şi cu căciulile pe cap.