Moştenirea lui Daniel Pearl

De ce a trebuit decapitat jurnalistul american Daniel Pearl? In ziarul său, Wall Street Journal, a apărut azi, la împlinirea a 6 ani de la asasinarea lui, un comentariu semnat de tatăl ziaristului american. Întrebându-se ce se poate învăţa din tragedia lui Daniel Pearl autorul scrie:

"A fost ucis pentru că era ziarist, o meserie care, mai mult decît oricare alta, scoate în evidenţă frumuseţea, forţa şi vulnerabilitatea societăţii deschise. Dar elementul cel mai şocant în asasinarea lui e faptul că a fost omorât pentru ceea ce reprezenta: America, modernitatea, deschiderea, pluralismul... Uciderea lui relevă cât de adânc e abisul cruzimii şi inumanităţii, în care i s-a permis planetei noastre să se prăbuşească în ultimele 2 decenii.... Acest asasinat demonstrează că atentatele de la 9 septembrie n-au fost un eveniment izolat şi a resuscitat în consecinţă străvechile idei despre bine şi rău, dreptate şi nedreptate... Odată cu Daniel Pearl a murit şi relativismul moral”, mai citim în comentariul semnat de Judea Pearl.

Preşedintele George Bush, poate cel mai faimos gropar al surogatului ideologic occidental care este relativismul moral, şi-a rostit ultima cuvântare asupra stării naţiunii înaintea expirării mandatului său. la Casa Albă. Prilej pentru mulţi observatori europeni, în special de stânga, să-i conteste odată în plus orice merite, de pildă în combatarea terorismului islamist, ori în eliberarea lumii de tirania lui Saddm Hussein.

Tages-Anzeiger de la Geneva nu-i concede bunăoară, lui George Bush, decât o contribuţie minimă la notabila ameliorare a situaţiei din Irak.

Ziarul elveţian nu e izolat. Există o sumedenie de comentatori, cărora le poţi flutura şi un tramvai. Opinia lor, lipsită de orice dileme, e bătută în cuie parcă pe vecie. El Pais de la Madrid, de pildă, răstoarnă chiar ordinea evenimentelor.

Ziarul spaniol de stânga repetă mai vechea acuzaţie, potrivit căreia, "dacă lumea a devenit mai nesigură, cauza nesiguranţei" nu ar trebui căutată atît în atentatele de la 11 septembrie 2001, cât "în reacţia eronată a administraţiei Bush la ele".

Dar şi unii analişti conservatori evidenţiază situaţia grea în care se găsesc americanii - "o naţiune care continuă să poarte un război în Irak şi în Afganistan şi se află în buza recesiunii, orbecăind în căutarea pierdutului ei rol conducător global", după cum se exprimă ziarul danez Jyllands-Posten din Arhus.

Ceea ce nu înseamnă că au dispărut cu totul analiştii obiectivi. General-Anzeiger din Bonn relevă spre exemplu că "imaginea lui Bush s-ar putea ameliora dacă, pe termen lung, izbuteşte stabilizarea şi democratizarea Irakului. Chiar dacă un astfel de succes mai este încă incert, această ţară a evoluat în ultima vreme într-o direcţie încurajatoare", mai scrie ziarul din Bonn.

In răstimp, alte ziare germane se arată alertate de chestiunea afgană, în speţă de perspectiva ca militarii germani să înlocuiască forţa norvegiană de intervenţie rapidă, şi ca atare să fie implicaţi în operaţiuni combatante.

Westdeutsche Zeitung cere guvernului federal "să spună cetăţenilor adevărul", explicîndu-le "de ce mai este nevoie de alianţa nordatlantică şi de ce nu se poate fără intervenţia din Afganistan".

Or, Tagespiegel din Berlin relevă cât de extinse sunt îndoielile populaţiei germane, că Republica Federală trebuie apărată de militarii ei pe teritoriul afgan.

Stuttgarter Zeitung nu consideră totuşi că efortul occidental de "repunere pe picioare a Afganistantului prin intervenţie militară şi ajutoare civile" ar fi un proiect inutil sau lipsit de orice şanse. Dar ziarul cere mai buna coordonare a operaţiunilor afgane, sau lichidarea lor, dacă ea nu e posibilă.

Că militarii din Afganistan apără o cauză decisivă, şi-anume dreptul opiniilor conforme sau contrare celor exprimate cândva de Daniel Pearl, de a vedea şi pe viitor lumina tiparului undeva în lume nu dă, se pare, de gândit prea multor comentatori europeni.