Moartea lui Zarkawi

In bună parte, uriaşul succes repurtat de forţele americane în lupta antiteroristă s-a datorat unor informaţii calde provenite de la faţa locului. Potrivit premierului irakian Nouri al Maliki, trupele americane şi-au declanşat raidul în urma unor indicaţii furnizate forţelor irakiene de localnici din turbulenta provincie Diala. In temeiul lor s-a declanşat bombardamentul undeva la est de Bakuba, la doar 50 de kilometri nordest de Bagdad, în plin triunghi sunit, asupra unei case aflate în zonă. Intre zidurile ei reprezentantul al Kaidei în Irak şi-a pierdut viaţa, fiind secerat de schije împreună cu 7 din locotenenţii săi. Pe capul lui Zarkawi, omul care-şi subordonase gruparea de islamişti fanatici lui Osama Bin Laden, încercînd apoi să împiedice normalizarea, stabilizarea şi democratizarea Irakului printr-o strategie a războiului civil, americanii puseseră un preţ de 25 de milioane de dolari.

Valoarea acestei sume, comparabile doar cu cele 50 de milioane oferite în schimbul capturării, viu sau mort, a lui Bin Laden, spune multe despre cariera extremistului iordanian şi virulenţa pericolului emanînd de la acest autor de masacre teroriste în serie. Edificatoare e şi satisfacţia generrală manifestată la conferinţa de presă de la Bagdad, susţinută de premierul irakian, flancat de ambasadorul SUA, Zalmay Khalizad şi de generalul Casey, comandantul trupelor americane din Irak. Cu doar o săptămînă înainte de a fi ucis, Zarkawi lansase pe piaţă o nouă ofensivă proagandistică, sub forma unui mesaj video în care ceruse partizanilor djihadului islamist să lupte împotriva „cruciaţilor” americani şi să-şi intensifice acţiunile împotriva musulmanilor şiiţi.

In fapt, uciderea sa pune punct unei cariere dintre cele mai sîngeroase, aflate, în ciuda unor extinse opinii contrare exprimate în occident, într-un pronunţat declin încă de la începutul anului 2005. Campania teroristă demarată de Zarkawi după înlăturarea de la putere a lui Saddam Hussein, în 2003, eşuase în tentativa ei de a-i împiedica pe irakieni să voteze masiv, în repetate rînduri, spre a-şi crea primele instituţii şi autorităţi democratice din istoria lumii arabe. In disperare de cauză, iordanianul, persistent vînat de trupele americane, şi-a modificat tactica prin bombardarea repetată a unor obiective islamice şiite, în scopul provocării unui război civil şi a unei stări de spirit generale furibund şi activ antiamericane. Care însă au întîrziat să prindă contur. Punctul culminant al acestei tentative l-a constituit distrugerea moscheii de aur de la Samara. Şi incapacitatea sa de a evita conflictul deschis opunînd forţele sale teroriste, arabe, compuse din cetăţeni străini, insurgenţei irakiane autohtone, pro-Saddam i-a anemiat mult poziţia şi autoritatea.

Semn clar al acestei slăbiciuni s-a vădit a fi încercarea sa, politic eşuată, de a extinde războiul terorist dincolo de frontierele irakiene. Apogeul acestei operaţiuni l-a constituit tripul atentat sinucigaş cu bombe organizate de Zarkawi, în noiembrie 2005, în capitala iordaniană Amman, un amoc ultrasîngeros soldat cu moartea a zeci de musulmani suniţi, compatrioţi şi coreligionari ai autoproclamatului adjunct al lui Bin Laden din Irak. In urma acestuui măcel, sute de mii de iordanieni au ieşit în stradă proclamîndul pe djihadistul de serviciu "duşman al lui Allah", o notă nu tocmai satisfăcoare pentru un fundamentalist islamic. E semnificativ că mass-media occidentală, care caută cu lupa orice virtual protest antiamerican oriunde ar avea loc a ignorat în mare parte aceste demonstraţii iordaniene îndreptate împotriva unui terorist islamist.

In ultimii doi ani trupele americane, aflate în repetate rînduri pe punctul de a-l captura sau ucide, şi-au ratat totuşi obiectivul, ceea ce i-a refăcut oarecum aura pe care şi-a creat-o Zarkawi, de lider islamist imbatabil. Condamnat la moarte în Iordania, în absenţă, de nu mai puţin de trei ori, Zarkawi izbutise să ducă de nas şi poliţia din Amman, dar şi de serviciile secrete israeliene, devenind un simbol al djihadului cu atît mai puternic, cu cît nu s-a mulţumit să tragă din umbră, precum Bin Laden, sforile războiul terorist, ci l-a condus pînă la capăt, în calitate de combatant.

Şi din acest motiv lichidarea lui constituie o incontestabil o izbîndă de proporţii nu doar tactic, în context irakian, în eforturile de a se zdrobi rebeliunea dintre Tigru şi Eufrat, ci şi strategic, în campania antidjiihaistă globală, chiar dacă, pe termen scurt sau mediu e posibil ca efectele acestei enorme victorii să fie neutralizate de o sumă de factori. Dincolo de recrudescenţa atacurilor talibanilor din sudestul Afganistanului, în chestiune sunt în special neputinţa manifestată pe moment de SUA în faţa provocării nucleare iraniene precum şi amploarea militantismului antiamerican şi propacifist din lumea occidentală. Totuşi, triumful obţinut de militarii americani în acest segment al ofensivei antiteroriste globale promite să aibă efecte dintre cele mai benefice.