Moldova intră în capcana „planului Kozak"

În condiţiile în care guvernarea comunistă îşi leagă de Rusia speranţele soluţionării diferendului transnistrean, există indicii că Chişinăul va deveni un aliat al Moscovei în această dispută diplomatică.

Deşi a subsemnat Declaraţia Uniunii Europene din 8 august prin care îşi exprima preocuparea deosebită faţă de confruntările violente din Osetia de Sud, administraţia comunistă de la Chişinău se pare că înclină acum spre Rusia în disputa privind recunoaşterea republicilor separatiste gerorgiene Abhazia şi Osetia de Sud. Prins ieri pe stradă, de Ziua Independenţei, de către jurnalişti şi întrebat cum va influeţa decizia Moscovei asupra soluţionării diferendului transnistrean, vădit derutat, liderul de la Chişinău a răspuns scurt: “Poate să influenţeze numai pozitiv. În orice caz, noi aşa eforturi o să depunem”.

Smirnov ameninţă Chişinăul

Analiştii politici sunt, însă de altă părere. Potrivit lor, recunoaşterea independenţei celor două republici separatiste de către Rusia dezavantajează enorm Chişinăul în raport cu regimul ilegal pro-rus de la Tiiraspol. De altfel, şeful grupării transnistrene, Igor Smirnov, a început deja a formula pretenţii faţă de Chişinău, iar ca să fie mai convingător, el nu a uitat să profereze şi nişte ameninţări.

Într-un mesaj de felicitare adresat omologilor săi separatişti din Abhazia şi Osetia de Sud, Smirnov susţine că “recunoaşterea de către Federaţia Rusă a independenţei celor două republici va conduce şi la recunoaşterea independenţei Transnistriei într-un viitor apropiat”. La rândul său, pretinsul minister transnistrean de externe a difuzat un comunicat în care susţine că “drept bază pentru reglementarea conflictului moldo-transnistrean, poate servi numai un acord complex, semnat de părţile moldovenească şi transnistreană, pe bază de egalitate, prin medierea Federaţiei Ruse, a Ucrainei şi a OSCE”. Tiraspolul accentuează că “orice încercare a Moldovei, de a se abate de la principiile dialogului egal şi de a impune o soluţie unilaterală (…) va duce la aprofundarea divergenţelor şi escaladarea în ansamblu a tensiunilor”.

În acelaşi context, adjunctul pretinsului ministru al apărării din Transnistria, Vladimir Atamaniuk, a declarat că "Transnistria nu va face parte niciodată din componenţa Republicii Moldova".

De aici rezultă şi răsplata pe care ar urma să o primească Moldova de la Rusia pentru servilitatea administraţiei sale comuniste. Şeful diplomaţiei ruse, Serghei Lavrov, a declarat franc că “părţile implicate în conflictul transnistrean ar putea fi dispuse să accepte Memorandul Kozak din 2003 şi să ajungă la federalizare”. Documentul, eşuat cu 5 ani în urmă, ca urmare a presiunilor Occidentului asupra preşedintelui Voronin, prevede, între altele, staţionarea trupelor ruse pe teritoriul viitorului stat federativ pe un termen de încă 20 de ani. Situaţia este oare cum confuză în condiţiile în care preşedintele Voronin declară că nu federalizarea Moldovei o negociază el cu Moscova. Această ambiguitate planează asupra negocierilor dintre Chişinău şi Moscova de mai bine de doi ani.

Cu ce s-ar putea încheia totuşi acestea? Analistul politic Iulian Fruntaşu: „Moscova poate fi suspectată de orice – nu, însă, şi de o atitudine mărinimoasă faţă de Republica Moldova. Pe de altă parte, preşedintele Voronin este imprevizibil în ceea ce face în domeniul politicii externe. În situaţia când Parlamentul este, practic, marginalizat – el nu participă la procesul de reglementare a conflictului, partidele aflate în opoziţie nu cunosc nimic, societatea civilă nu cunoaşte nimic despre ce se întâmplă în contextul reglementării – e posibil orice”.

Ministrul român de Externe, Lazăr Comănescu, a vorbit săptămâna aceasta la Comisia de Politică Externă a Senatului României despre „riscul de securitate şi stabilitate” pe care îl reprezintă conflictul transnistrean, inclusiv pentru România. În aceste cazuri, a precizat ministrul, nu se poate concepe rezolvarea decât pe baza principiilor dreptului internaţional, iar "utilizarea drepturilor colective ale minorităţilor ca legitimitate pentru a deteriora integritatea teritorială a altor state este ceva inacceptabil".