Mono- sau bicameralism?

Ideea parlamentului monocameral se discută de mai multă vreme. Este pentru prima dată însă cînd un partid îşi asumă acest proiect fără ezitări şi fără să mai ceară timp de reflecţie. PDL se pronunţă aşadar pentru un parlament monocameral, ceea ce înseamnă că a luat deja o decizie importantă cît priveşte viitoarea configuraţie a Constituţiei.

Celelalte partide au reacţionat negativ.

Titus Corlăţean, secretar general al PSD s-a pronunţat pentru păstrarea sistemului bicameral. El a admis totuşi că ceva trebuie schimbat: “În opinia mea, a spus el, o separare clară a competenţelor între Camera Deputaţilor şi Senat este soluţia cea mai bună: să dăm, de exemplu, Senatului, competenţele exclusive în domeniul relaţiilor politicii externe sau al tratatelor internaţionale, aşa cum este cazul Parlamentului bicameral francez”.

PSD nu s-a angajat însă nicioadată cu seriozitate în această discuţie şi de aceea nu a prezentat pînă acum argumente elaborate. Pentru PSD dificultatea de purta o dezbatere pe tema Constituţiei se trage însă în primul rînd din faptul că întrevede în spatele acestor propuneri pe preşedintele Traian Băsescu. PSD se teme că Preşedintele va încerca să impună o versiune proprie prin referendum, cu atît mai mult cu cît a instituit o Comisie de analiză a sistemului constituţional românesc.

Militanţi PRM au combătut şi ei iniţiativa PDL. “Ideea unui Parlament unicameral, a spus deputatul Lucian Bolcaş, nu rezolvă problemele instituţionale şi, a pretins el, este periculoasă pentru că orice modificare a Constituţiei acum, în condiţiile în care se pregăteşte un referendum pentru autonomia Ţinutului Secuiesc, ar fi un pretext pentru iredentişti să atace caracterul naţional şi unitar al României”.

UDMR se opune însă monocameralismului. De fapt UDMR pare să fie astăzi singurul partid din România care apără bicameralismul cu o argumentaţie bine articulată. Maghiarii din Transilvania se tem de fapt de monocameralism, care ar avea ca efect o mai slabă reprezentare a intereselor regionale. Ideile numeroase din sînul maghiarimii privind diferitele forme de autonomie ar fi mai greu de promovat într-un parlament monocameral. Nici astăzi nu este uşor. Proiectul legii autonomiei culturale se află în dezbaterea Parlamentului de aproape 4 ani de zile, fără să se întrevadă vreun rezultat. Dar ceea ce nu se spune de obicei este că România dispune, în realitate, de un sistem dublu monocameral, ceea ce înseamnă că Senatul şi Camera Deputaţilor au atribuţii identice. Pentru ungurii din Transilvania ar fi important ca una dintre camere să reprezinte provinciile, ca în Spania de exemplu, acolo unde senatorii sînt aleşi indirect de consiliile locale.

PNL s-a opus, la rîndul său, oridecîte ori a venit vorba despre acest subiect, mulţumindu-se să invoce forţa tradiţiei. Aşa cum am văzut, cu excepţia UDMR, partidele se pun reformei mai curînd dintr-un pur conservatorism. Sistemul actual, cu toate defectele recunoscute de toată lumea, este avantajos, întrucît oferă partidelor posibilitatea de a întreţine o mai largă clientelă politică pe cheltuială publică.