Naivitatea încrederii în guverne

Şi numeroase ziare germane îi citează pe şefii Comunităţii de Informaţii americane şi al NSA,James Clapper şi Keith Alexander. Ambii s-au pronunţat în faţa congresmenilor americani în chestiunea scandalului iscat de dezvăluirile lui Edward Snowden cu privire la practicile de interceptare ale NSA.

Potrivit coordonatorului serviciilor de informaţii americane, Clapper, spionarea de lideri străini, în speţă „cunoaşterea intenţiilor lor”, constituie un principiu fundamental, respectiv o "misiune de bază" pentru orice serviciu secret.

„Singura veste mai rea decât ştirea potrivit căreia NSA a interceptat” convorbirile unor lideri străini „ar fi fost”, a spus el, „să n-o fi făcut”. Străinii şi, nu în ultimul rând, europenii, în ocurenţă francezii, spaniolii şi germanii de la BND, ar face de altfel, potrivit lui Clapper, acelaşi lucru.

Puţini comentatori europeni au savurat aceste declaraţii. Mitteldeutsche Zeitung din Halle este de părere că James Clapper n-ar fi sesizat „aspectul revoluţionar” al aserţiunilor sale privind utilitatea spionării de şefi de guvern, spre a se afla instantaneu dacă intenţiile lor corespund sau nu obiectivelor politice americane. În acest caz, afirmă ziarul estgerman, SUA nu ar mai avea nevoie de Departamentul lor de Stat. Un minister de externe "ar deveni superfluu. La fel de inutilă ar deveni şi diplomaţia clasică”.

„Lupta contra terorismului îndreptăţeşte neîndoielnic supravegherea electronică”, subliniază Le Monde. Dar, potrivit cotidianului parizian de stânga, această luptă „nu justifică nici spionarea mobilului cancelarei Merkel, nici colectarea neîngrădită a zeci de milioane de date particulare”.

Ca atare, „în raporturile lor cu ţările afectate, şi în special cu opinia publică europeană”, SUA ar face bine să-şi abandoneze „lipsa de jenă” care, potrivit cotidianului francez, ar însoţi această masivă achiziţie de informaţii confidenţiale. Ziarul scrie textual că „pretextul potrivit căruia toţi fac acelaşi lucru e prea subţire”. Ar fi nevoie de „explicaţii oneste şi constructive”, mai recomandă Le Monde.

Şi alţi observatori continuă să aloce spaţii ample analizării şi comentării urmelor adânci lăsate în politica externă americană de trădarea lui Edward Snowden, fostul agent fugitiv al NSA, care a primit azil politic în Rusia. El Mundo, de la Madrid, reia informaţii publicate iniţial de Washington Post din aceeaşi sursă care este Snowden.

În context, ziarul spaniol se arată indignat nu doar de supravegherea mobilului Angelei Merkel, ci evocă şi prezumtiva interceptare a comunicaţiilor din Vatican precum şi a datelor utilizatorilor de Google şi Yahoo. El Mundo consideră că scandalul ar fi atins dimensiuni care ar face obligatorii demisia şefului NSA, Alexander, şi noi explicaţii şi luări de poziţie din partea şefului administraţiei americane, Barack Obama.

La Berlin, Tageszeitung oferă unele lămuriri necesare cu privire la ceea ce e cu adevărat nou şi scandalos într-o meserie veche de când lumea, precum spionajul. Colectarea de informaţii confidenţiale „despre lideri politici, economici şi militari face parte”, într-adevăr, „din obiectivele de bază ale serviciilor secrete. Pe de altă parte însă avem supravegherea comunicaţiilor unor populaţii întregi pe toată suprafaţa teritoriului lor, care a devenit posibilă abia odată cu digitalizarea şi legitimă acum 12 ani, odată cu declanşarea războiului anti-terorist".

Ziarul se arată indispus de faptul că în privinţa echilibrului dintre „interesele securităţii, pe de o parte şi drepturile şi libertăţile civice, pe de alta”, factorul hotărâtor nu sunt societăţile deschise. Dilema privind stabilirea acestui echilibru n-o tranşează bunăoară „vreo dezbatere liberă şi publică, purtată de aceste societăţi, ci serviciile secrete”, în spatele uşilor închise. Cotidianul berlinez consideră că această tendinţă este profund nocivă pentru democraţie, că trebuie cu orice preţ frânată şi că, în acest domeniu, ar fi extrem de naiv să avem încredere în guverne.