Noi răpiri în Irak

In capitala irakiană Bagdad au dispărut de cîteva zile doi germani. Autorităţile de la Berlin consideră probabilă ipoteza răpirii lor. In consecinţă, la ministerul german de externe s-a instituit de mai multe zile o celulă de criză. Pînă acum celulele de criză ale diplomaţilor germani au reuşit să-i aducă înapoi pe toţi germanii răpiţi în Irak.

Abia dacă trece o zi fără ca în Irak să fie luaţi ostateci. In genere, irakienii răpesc alţi irakieni, în speţă, cîte 10-20 de oameni pe zi. De cifre exacte nu dispune nimeni. Clar e, însă, că răpirile sunt evenimente cotidiene. In spatele acestor fapte se ascund adesea conflicte banale între vecini, sau litigiile opunînd diversele triburi şi grupări religioase.

Fundalul răpirilor

Dar cele mai frecvente luări de ostateci au un substrat financiar, răpitorii încercînd să stoarcă sume cît mai mari de la rudele sau patronii ostatecilor lor. In funcţie de modul în care estimează averile celor interesaţi în eliberarea ostatecilor, răpitorii solicită răscumpărări care oscilează între zece şi o sută de mii de dolari. De la statele occidentale se revendică fireşte net mai mult.

Incît riscul la care se expun cei aproximativ 100 de germani care trăiesc permanent în Irak este considerabil. Alexander Christof, un fost colaborator al unei organizaţii nonguvernamentale de arhitecţi care dă o mînă de ajutor la reconstrucţia Irakului s-a confruntat personal cu această problemă. Potrivit lui, „toţi cei care lucrează în Irak sunt conştienţi de riscul pe care şi-l asumă şi sunt siliţi să se decidă dacă merită să se expună primejdiei. Irakul e una din cele mai periculoase ţări din lume”.

Deşi nu se ştie cu exactitate, se presupune că, pentru eliberarea Susanei Osthoff, răpită în 2005, guvernul german a plătit o sumă considerabilă. La fel, pentru repatrierea unor ingineri estgermani în ianuarie trecut.

Evident, guvernele care achită sume importante pentru a-şi recupera cetăţenii luaţi ostateci refuză categoric să confirme plata acestor răscumpărări, pentru a nu impulsiona industria răpirilor şi a nu se expune reproşului că-i alimentează financiar pe terorişti. Dar modul în care se operează în astfel de situaţii tinde să devină proceduri-standard.

Embargo informaţional

Pe moment celula de criză creată la ministerul berlinez de externe a instaurat un strict embargo informaţional, menit să le protejeze viaţa celor doi probabili ostatici. Oficialii se rezumă să declare că „fac totul” pentru a-i readuce în ţară teferi şi sănătoşi.

Conform unor relatări apărute în presă, în cauză e soţia unui medic irakian, o femeie de 60 de ani, cu dublă cetăţenie, irakiană şi germană, precum şi fiul ei în vîrstă de 20 de ani. Indivizi înarmaţi i-ar fi luat, acum o săptămînă, din casa lor din Bagdad.

Potrivit ziarelor berlineze Tagesspiegel şi Berliner Zeitung răpitorii ar fi ameninţat să-l împuşte pe tînăr, şi ar fi contactat-o iniţial pe sora femeii în capitala Germaniei, care, la rîndul ei, a informat autorităţile federale. Nu e clar deocamdată dacă motivele răpirii sunt de ordin politic sau financiar, dar oficialităţile germane au deschis o anchetă în baza prezumţiei că au de a face cu un act terorist.