Notite culturale

Fără îndoială din cauza lungii perioade a exilului petrecut în Argentina şi apoi în Franţa scriitorul şi poetul Augusto Roa Bastos din Paraguay, decedat marţea trecută la vârsta de 88 de ani s-a inspirat în opera sa din peisajele şi din istoria tumultoasă a ţării natale.

Roa Bastos este considerat a fi una din figurile majore ale literaturii latino-americane, mai ales după publicarea în 1974 a unui fascinant portret, „EU, supremul“, al dictatorului Gaspar de Francias, care a instaurat între 1814-1840 un regim autarhic caracterizat prin violente represiuni. Cartea i-a adus premiul „Cervantes“ în 1989, cel mai prestigios premiu literar de limbă spaniolă şi ea a căpătat o valoare simbolică universală. Toată opera lui Bastos îşi are rădăcinile în Paraguayul pe care îl denumeşte o „insulă înconjurată de pământ“.

Născut la 13.06.1917 la Acuncion, Roa Bastos şi–a petrecut copilaria într-un sat al indienilor iturbe, unde tatăl său conducea o rafinărie de zahăr. Talentul literar l-a moştenit de la mama care i-a citit din Biblie şi apoi din Shakespeare, iniţiindu-l în arta naraţiunii prin cunoaşterea legendelor locale.

La sfârşitul celui de-al II-lea Razboi Mondial el era corspondent la Londra al ziarului El Pais. O succesiune de lovituri de stat şi dictaturi în patria pe care o critica în articolele sale, îl obligă pe Roa Bastos sa se exileze în 1947 la Bunenos Aires, unde lucrează pentru o companie de asigurări. Alungat şi din Argentina după puciul militar din 1976 el se va stabili la Toulouse, în Franţa, unde va preda la universitate literatură.

Va reveni în patria sa abea după căderea regimului generalului Alfredo Stroessner. În ciuda faptului că a criticat vehement toate aspectele de oprimare el nu va adera la nici o formaţiune politică.

Perioada îndelungată de exil forţat i-a lăsat o mare rană în suflet care nu s-a putut cicatriza. Roa Bastos scria „că şi câinii suferă enorm, când sunt alungaţi din locul lor, imaginaţi-vă ce înseamnă acest lucru pentru un om!“.

Roa Bastos nu îşi va tăia niciodată punţile spre patria sa, va publica o serie de volume de poezie, o antologie de poveşti şi în 1960 primul său roman „Fiul Omului“.

Această ficţiune ca şi „Eu, Supremul“ şi „Procurorul“ formează o trilogie asupra monoteismului puterii, care face legătura între istoria Paraguayului şi toate formele de dictatură politică, a precizat Augusto Roa Bastos.

Şi din acest motiv opera sa are o valoare simbolică universală.

---------------------------------------------------------------------------

Actriţa de cinema şi de teatru Maria Schell a încetat din viaţă la vârsta de 79 de ani. Nascută la 1926 la Viena dintr-un tată scriitor elveţian şi o mama actrită austriacă, ea a crescut la o fermă din sudul Carintiei. 1954 Maria Schell obţine la festivalul filmului de la Cannes premiul pentru cea mai bună interpretare feminină pentru rolul din filmul „Ultimul Pod“, un film antirăzboinic în regia compatriotului ei Helmut Käuter.

Actriţă de teatru neuitata în rolul din piesa lui Friedrich Dürrenmatt „Vizita Batrânei Doamne“, ea a turnat o serie de filme alături de actorul O.W. Fischer filme care au avut în anii 50 un mare succes de public, cum au fost „Roata“, „Fraţii Karamazov,“O viaţă“.

-------------------------------------------------------------------------------------------------

Prestigioasa orchestră din Berlin şi seful ei Simon Rattle vor efectua un mare turneu în luna noiembrie în Asia de Sud-Est, la Peking , Shanhai, Honkong, Seul şi Taipe.

Orchestra din Berlin revine la Peking pentru prima oară din 1977 când a efectuat un turneu la conducere aflîndu-se Herbert von Karajan.

La Berlin în programul filarmonicii se va afla din toamnă tetralogia lui Richard Wagner „Inelul Nibelungilor“ şi un ciclu pe care orchestra nu l-a mai intrepretat din anii 60.