1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

O formulă de succes

Rodica Binder24 mai 2013

Ce aduc publicului la Bookfest 2013 cărţile, autorii şi manifestările care, sub genericul Trei ţări, aceeaşi limbă, sunt invitaţii de onoare ai actualei ediţii a Salonului Internaţional de Carte de la Bucureşti?

https://p.dw.com/p/18dOJ
##49761147 Education books in library Fotolia/carballo
Imagine: Fotolia/carballo

În urmă cu doi ani, la Salonul de Carte de la Göteborg, formula Trei ţări, aceeaşi limbă a fost experimentată cu succes. In acest an, la Book Fair din metropola suedeză, România este oaspete special iar la Bookfest, la Bucureşti, sosesc autorii şi cărţile din cele trei ţări - Germania, Austria şi Elveţia - în aceeaşi limbă, germana. Este o coincidenţă plină de semnificaţii şi de consecinţe benefice. De notat că din vreme, Institutul Goethe şi-a informat publicul pe un blog excelent întreţinut foarte inspirat şi bine documentat despre autorii invitaţi şi manifestările programate în cadrul dar şi dincolo de durata desfăşurării Tîrgului de Carte.

Debutanţi sau autori demult consacraţi, scriitorii de limbă germană sosiţi în România din Germania, Austria sau Elveţia, aduc cu ei viziuni şi stiluri literare care lărgesc orizontul de receptare al publicului cititor, îl diversifică, reuşind însă deopotrivă, în anumite cazuri, să-l focalizeze asupra unor aspecte particulare. De pildă, cînd scrierile lor sunt tangente la sau interesectează fîşii ale istoriei româneşti recente sau mai îndepărtate.

Imaginea în oglinda celuilalt suscită întotdeauna un plus de interes din partea privitorului. Nu mai puţin incitantă, mai plină de surprize poate fi pentru oaspeţii germanofoni situaţia cvasi reciprocă, apariţia unor cărţi semnate de autori germani din România sau a unor antologii şi studii consacrate acestei literaturi. Cele două aspecte complementare ale dialogului literar sunt flancate de un număr considerabil de traduceri ca şi de seminariile şi mesele rotunde consacrate acestei îndeletniciri creatoare. Epitetul se justifică dacă se ţine cont de faptul că un foarte bun traducător merită calificativul, neoficial, de coautor al textului pe care l-a tălmăcit.

Nu toţi autorii sosiţi din Germania, Austria sau Elveţia la Bucureşti, îşi vor vedea scrierile traduse în română. In atare situaţie se află mai cu seamă autorii debutanţi care s-au bucurat de o excelentă primire din partea criticii de întîmpinare în ţara lor. Bunăoară Jolanda Piniel, scriitoarea elveţiană care cu romanul ei „Prigonita” (Die Verbannte) se înscrie în seria unor autori germanofoni care, fără a fi originari din România, tematizează în operele lor şi aspecte ale realităţilor şi istoriei României, ale Bucureştiului de altă dată şi de azi. Este un segment de mai îndelungată tradiţie literară, în care se înscrie cu succes , solid, ca un punct de referinţă, romanul lui Christian Haller „Muzica înghiţită” (Polirom, precum şi romanul „Vremurile mai bune”, ambele din "Trilogia Memoriei)". La fel poate fi considerat şi romanul lui Jan Koneffke „Cele şapte vieţi ale lui Felix Kannmacher” (Humanitas), deşi virajul spre picaresc conferă naraţiunii o notă mai alertă, mai puţin reflexiv-estetizantă dar suficient de favorabilă unor analogii cu personaje celebre, emblematice de aventurieri uşor escroci: Felix Krull, George Manolescu.

Dintre scrierile numeroase ale lui jan Koneffke, bun cunoscător al României şi prieten al scriitorilor români, a mai apărut, cu cîţiva ani în urmă, în fermecătoarea traducere a Norei Iuga „O iubire la Tibru.”

Că beletristica germanofonă a avut de cîştigat prin „naturalizarea” unor foarte talentaţi autori sosiţi în Vest din Europa de Est şi de Sud-Est ţine de domeniul evidenţei, faptul fiind în repetate rînduri menţionat în mass media cu un sentiment de gratitudine. Cătălin Dorian Florescu, răsplătit cu numeroase premii literare, hărăzit cu un rar talent de povestitor poate fi considerat unul din cei mai străluciţi reprezentanţi ai acestei „ginţi” scriitoriceşti. Este prezent la Bookfest împreună cu Sasa Stanicic, originar din Bosnia Herţegovina şi cu Julya Rabinowich, născută în Rusia, strămutată la Viena.

Dar nici scriitorii de limbă germană originari din România nu lipsesc la apel la Bookfest, nu neapărat în persoană cît prin scrierile lor, reunite într-o antologie bilingvă dotată cu un serios aparat bio-bibliografic şi critic, editată la Curtea Veche, realizată de Olivia Spiridon, cu o prefaţă de Romulus Rusan.

O experienţă revelatoare din perspectivă istorică şi literară rezervă publicului întîlnirea cu Katharina Hacker şi Uwe Tellkamp, autorii unor romane care pot trece drept „complementare”. Scriitoarea germană tematizează în „Suflete pustii” dramele, contrastele şi vanităţile ce domnesc în sînul aşa numitei generaţii golf, crescută în bunăstarea Germaniei occidentale postbelice. Romanul monumental al lui Uwe Tellkamp, „Turnul”, care se bucură şi de o ecranizare reuşită, este saga unor intelectuali est-germani în timpul dictaturii comuniste. Despre a căror existenţă scrie şi Eugen Ruge, în foarte apreciatul său roman autobiografic „In vremuri de lumină descrescătoare.”

Sub titlul „Iarnă în vară, primăvară în toamnă” prezentată la Bookfest va fi şi autobiografia actualului preşedinte al Germaniei, pastorul est-german Joachim Gauck. Oficiul care îi poartă numele a fost, cît timp l-a condus dar şi după aceea, un model de administrare a arhivelor poliţiilor secrete din fostele state comuniste, de elucidare, la rece, a unui trecut fierbinte şi traumatizant.

Dacă la ediţia din 2011 a Salonului de Carte de la Göteborg, Herta Müller, laureata Premiului Nobel pentru Literatură fusese starul absolut al manifestărilor sub genericul „Trei ţări, aceeaşi limbă”, acum cărţile, prietenii şi traducătorii ei, precum şi expoziţia ce îi este dedicată la Biblioteca Naţională, nu vor putea suplini totuşi complet absenţa fizică a scriitoarei de la Bookfest.