O privire mai de aproape asupra fenomenului populist

Dicționarul Duden, resursa clasică de semantică și ortografie germană, definește populismul drept "politică oportunistă care încearcă să câștige aprobarea maselor". Cuvântul provine din termenul latin populus și înseamnă popor. Populiștii se prezintă drept militanți pentru interesul "poporului", ceea ce reprezintă o opoziție nemenționată direct față de elite. Cine este însă poporul?

"Noi suntem poporul!"

Acest slogan al demonstrațiilor de luni din Germania de Est în 1989, un slogan care a îngenuncheat atunci un întreg regim politic, are azi o altă însemnătate. La prăbușirea RDG, "poporul" dobândise statut de erou; azi, ne este frică de acest popor, care votează cu AfD, pentru Brexit și Trump, care ar putea chiar să o facă pe Marine Le Pen președintă a Franței.

Când populiștii vorbesc despre popor, se referă de fapt doar la susținătorii lor. Sau în cuvintele lui Nigel Farage, fost șef al formațiunii britanice UKIP, "the real people" (adevăratul popor). Adică acei britanici care au constituit cele 52 de procente în favoarea ieșirii țării lor din UE. Ceilalți 48% nu ar aparține "adevăratului" popor, dacă e să ne luăm după Farage. Cu cuvinte oarecum diferite împarte și președintele american Donald Trump regulat poporul între cei buni și cei neimportanți; șeful partidului de guvernare din Polonia, Jaroslaw Kaczynski, îi descrie pe membrii opoziției chiar "polonezii de cea mai joasă spiță". Populiștii nu doresc un discurs social cu final deschis. Ei știu deja răspunsul "corect". 

Revolta celor dezavantajați

Cercetătorii se preocupă deja din anii 90 de fenomenul populist, dar efectele acestuia interesează major de abia de curând. Suntem în mijlocul unei contrarevoluții politice, crede Albrecht von Lucke, cu trimitere la schimbarea razantă a vechii ordini politice mai peste tot în lume. Publicistul spune că conflictul are loc între reprezentanții unei societăți pregătite de schimbare și adepții unei culturi izolaționiste, care doresc revenirea la o societate omogenă.

Se mai poate spune că populiștii promit o lume mai simplă. Ei neagă complexitatea procesului politic democratic, susține politologul Peter Graf Kielmansegg. Soluțiile simpliste sunt o marcă a populismului, sunt răspunsul standardizat la o lume complicată, în care nu mai există certitudini. Mai ales pe piața muncii.

Ce rămâne după deregularizare

Părți mari din clasa muncitoare din industrie au întors între timp spatele socialiștilor și social-democraților și s-au reorientat spre dreapta. Aproape în toată Europa, după cum confirmă analizele electorale. În SUA, Polonia sau Ungaria, muncitorii votează cu partidele naționaliste. Deregularizarea pieței muncii este una din cauzele acestui fenomen. Ea s-a soldat cu crearea unui sector al joburilor prost plătite. Milioane de lucrători câștigă salarii prea mici pentru a supraviețui din ele. Acești muncitori dezavantajați caută țapi ispășitori: politicienii, elitele, presa și străinii. Este vorba de o nouă societate defavorizată, care își exprimă revolta la urne.

Iar situația este întâlnită peste tot: în ținutul industrial american, în vechile regiuni industriale din nordul și centrul Angliei, în estul Germaniei. Sociologii germani au desenat demult portretul-robot al susținătorului populismului: este bărbat, vine din Est, are peste 50 de ani și este bine pregătit profesional. La prăbușirea RDG, era deja trecut bine de 20 de ani, prea bătrân pentru o completă reorientare profesională sau educațională. Nu s-a împăcat defel cu noile relații și condiții sociale, politice și economice din capitalism. S-a izolat, a trăit sub așteptările sale, o viață frustrată, care își găsește acum supapa în xenofobie și apartenența la AfD.       

Împotriva structurilor supranaționale: națiunea ca spațiu protector

Cei care gândesc așa caută o nouă "patrie" prin revenirea la națiune. Redescoperirea identității naționale ca monument al superiorității față de ceilalți, ca spațiu de protecție față de propria slăbiciune în contextul concurenței globale, este în plină ascendență în Polonia, în Ungaria și mai ales în America președintelui Trump.

Evidențierea exagerată a propriei națiuni ("great again") merge mână în mână cu închiderea granițelor, protecționismul economic și un climat periculos pentru străini. În plus: partidele populiste, fie că sunt deja la guvernare sau se află în continuare în opoziție, discreditează toate structurile de putere supranaționale. Așa-numita "salată a inițialelor" (ONU, NATO, UE), care a garantat decenii întregi interesele comune ale statelor și a prevenit conflictele, este mitraliată din toate părțile de populiști. Dacă este să ne luăm după populiști, națiunea se poate îmbăta cu propria sa apă rece.

Autor: Volker Wagener