O relaţie dificilă: Franţa şi NATO

Franţa deţine o poziţie diferită de celelalte ţări vesteuropene în structurile NATO, nemaifiind integrată din 1966 în structurile militare ale alianţei. Cu toate acestea, Franţa participă la misiunile din Balcani şi Afganistan.

Când NATO a părăsit Franţa în primăvara anului 1967, nu s-a ajuns doar la una dintre cele mai costisitoare mutări din istorie, ci şi la un punct foarte problematic în istoria unei alianţe. Preşedintele Charles de Gaulle intenţiona să obţină mai multă independenţă prin renunţarea la toţi militarii din NATO şi desfiinţarea bazelor militare din Franţa, considerând că apărarea ţării trebuie garantată exclusiv de forţele militare autohtone.

Politica lui de Gaulle avea succes pentru că se adresa direct mândriei naţionale a francezilor , dar cel târziu după sfârşitul Războiului Rece s-a dovedit a fi depăşită, opinează directorul ştiinţific al Nato-Defence-College, Karl-Heinz Kamp:

"Cândva şi-au dat seama că dacă sunt doar pe jumătate într-o instituţie, nici nu beneficiază de mai mult de jumătate din voturi. Acest lucru înseamnă că instituţia ia decizii care au consecinţe pentru francezi, fără ca aceştia să aibă ceva de spus. Din acest motiv, au început pas cu pas să se implice tot mai mult pe plan militar."

Astăzi, Franţa face parte din trupele NATO din Balcani şi din trupele ISAF din Afganistan, conduse de Alianţa Nordatlantică.

Jacques Chirac a fost primul preşedinte francez care a întreprins încercarea de a se reîntoarce complet în alianţa militară la mijlocul anilor 90. Planurile politicianului de orientare gaullistă au eşuat însă, din moment ce a pretins prea multe concesii din partea americanilor.

Succesorul său Sarkozy încearcă să reia acest proiect, declarând:

"O Europă cu o politică de apărare independentă şi o alianţă NATO, în care ne vom prelua întregul loc, vor fi ţelul nostru."

Negocierile sunt în plină desfăşurare deja de mai multe luni. Expertul militar Karl-Heinz Kamp consideră că eforturile franceze vor avea succes.

"În ziua de azi, nu mai este vorba de posturi înalte de generali, ci contează în primul rând că noii lideri politici de la Paris au iniţiat o reorientare a politicii de apărare franceze. S-au orientat mai mult spre relaţiile transatlantice, spre acceptarea faptului că Statele Unite sunt o super-putere."

În urma noii apropieri de America, francezii intenţionează să înfiinţeze prima bază militară franceză în afara fostelor colonii la Abu Dhabi, vizavi de coasta iraniană, care reprezintă un ajutor important pentru Statele Unite.