1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

O veche promisiune uitată

Horaţiu Pepine, DW-Bucureşti29 aprilie 2014

De ce nu se adoptă o lege a votului prin corespondenţă pentrui cetăţenii români aflaţi în străinătate?

https://p.dw.com/p/1Bqwj
Symbolbild Wahlurne
Imagine: picture-alliance/dpa

MAE a publicat un “Ghid al alegătorului român din străinătate”. Este bine că oficialităţile de la Bucureşti se gândesc şi la alegătorii din afara graniţelor care nu au aceleaşi posibilităţi de informare. Cu toate acestea primul gând care îi vine în minte oricui vede acest ghid este acela la votul prin corespondenţă. După pertractări netransparente, Guvernul Boc a îngropat legea iniţiată de fostul ministru de externe Teodor Baconschi şi nu a mai pus nimic în loc. Ulterior USL nu a mai reluat subiectul prevalându-se de sentimentele negative pe care le suscitaseră zvonurile referitoare la fraudarea votului în străinătate.

De ce a renunţat însă PDL la această lege atunci când avea forţa să o adopte? Şi de ce PSD – care la puterea sa electorală nu are motive de teamă – nu reia subiectul? La un moment dat deputata liberală Alina Gorghiu a susţinut introducerea votului prin corespondenţă şi a votului electronic în Constituţie. PNL se afla încă la guvernare (luna mai 2013), dar apelul nu a fost preluat la nivel guvernamental. De fapt introducerea votului electronic sau prin alte mijloace în Constituţie nu se justifică. Constituţia are menirea de a consacra drepturile cetăţeanului în expresia lor generală şi ar fi suficient ca modernizarea mijloacelor de vot să se facă prin lege.

Interesant este nu doar că ideea a fost abandonată, ci şi faptul că nu a devenit obiect de dispută politică ca şi cum toţi cei iniţiaţi, indiferent de partidul din care fac parte, ar fi convenit să lase lucrurile aşa cum sunt. Ca şi cum statul însuşi ar avea motive să se ferească de votul prin corespondenţă.

Până vom găsi surse credibile care să ne dezvăluie cum stau lucrurile, nu putem decât să facem presupuneri. Proiectul în varianta Baconschi (mai existase unul iniţiat tot în cadrul PDL) presupunea ca alegătorul aflat în străinătate să se înscrie în prealabil la ambasadă sau consulat, urmând apoi să primească documentele necesare. Ca să se înscrie trebuia să transmită o adresă valabilă şi legală în statul în care se stabilise. Ar fi decurs de aici anumite dificultăţi? Teoretic o asemenea cerinţă ar fi adus la lumină situaţia reală a emigraţiei româneşti: câţi se află în situaţie perfect legală şi câţi au încă anumite probleme. Cine nu are o locuinţă stabilă declarată nu ar putea participa la vot. Ar fi creat acest lucru probleme României? E greu de crezut, deşi ar fi fost o informaţie relevantă în dosarul Schengen.

Mult mai probabilă ar fi o altă ipoteză. Dacă ar fi votat numai cei care s-ar fi înscris în prealabil (cu o perioadă de timp înainte de data scrutinului), numărul global al alegătorilor ar fi fost redus destul de mult. Nu putem spune cu cât, dar o dată scăzuţi cei ilegali şi cei care au renunţat să se mai intereseze de politica din ţară ar fi rămas cu certitudine mult mai puţini. La alegerile parlamentare sau prezidenţiale nu are prea mare importanţă, dar la referendum are.

A luat oare guvernul Boc în calcul posibilitatea unui referendum de demitere a Preşedintelui? Nu ştim acest lucru. Dar pare cert că ulterior USL ar fi avut motive să coboare cvorumul pentru adoptarea Constituţiei revizuite. Aşa cum ştim a şi fost adoptată o lege care scade cvorumul de participare de la 50% la 30%, noua reglementare putând fi aplicată după un an de la promulgare. Dar o lege a votului prin corespondenţă în varianta citată mai sus ar fi rezolvat problema cvorumului mai simplu şi fără controversă.

Aşadar de ce nu adoptă guvernul Ponta o asemenea lege? De fapt ar fi mult mai corect ca nu doar cei din străinătate, ci toată lumea să fie obligată să se înscrie în prealabil pe listele electorale în aşa chip, încât toate disputele despre numărul real de votanţi să înceteze. Dacă statul nu este pur şi simplu capabil să facă un recensământ şi nu poate alcătui liste electorale corecte, atunci ar fi poate mai bine să se recurgă la varianta înscrierii prealabile. Dublată de o lege a votului prin corespondenţă pentru toată lumea, obligativitatea aceasta nu ar mai fi percepută ca o formă de restricţie.

În sfârşit, ceva este putred în sistemul electoral din România.