O zi care a schimbat lumea

Şi la zece ani după cel mai cumplit atentat terorist din istoria omenirii, apar scrieri care vor să demonstreze „ştiinţific” că 11 septembrie 2011 nu ar fi fost o zi care a schimbat lumea.

Dacă, psihologic vorbind, aceste nevolnice încercări de a evalua cu unităţi de măsură obişnuite o catastrofă ieşită cu totul din comun sunt parţial comprehensibile, din unghi politic ele sunt false iar din perspectivă morală, chiar reprobabile.

11 septembrie 2001 este ziua care a schimbat lumea ca nici o alta în deceniile trecute. Ea a creat un înainte şi un după, o cezură, o falie în care au pierit imagini familiare, modele de gîndire, teorii politice, lăsînd în urmă-le goluri care nici pînă azi nu au putut fi umplute. Mai cu seamă în occident, care s-a grăbit mult prea des să semnalizeze o îngăduinţă pripită în loc să riposteze provocării terorismului islamist şi susţinătorilor acestuia, prin concepte şi soluţii clare şi tranşante.

Unul din exemplele cele mai absurde este reacţia timorată faţă de accesele de furie ale islamiştilor la un mănunchi de caricaturi, de altfel nu foarte reuşite, ale profetului Mahommed.

Nu au lipsit însă nici reacţiile faţă de uciderea lui Osama bin Laden care le-au întrecut prin caracterul lor absurd pe cele stîrnite de pomenitele caricaturi. S-a ridicat problema dacă nu cumva uciderea unui asasin în masă de teapa lui bin Laden, în numele căruia cultura şi convingerile religioase ale Islamului au fost pervertite, nu contravine reglementărilor dreptului internaţional.

Or, tocmai acest soi de dezbateri relevă cît de profund a fost zguduit sistemul de valori al apusului, de atentatele de la 11 septembrie 2011.

George W. Bush, care în mod cert nu se numără printre cei mai străluciţi preşedinţi americani, a declarat la două zile după catastrofalul atentat că vom apăra libertatea şi tot ceea ce este bun şi drept. Această declaraţie simplă şi fermă a fost însă acoperită de consternarea, de altfel legitimă, provocată de centrele de detenţie precum Guantanamo şi Abu Ghraib, de tributul a mii de vieţi omeneşti pe care lupta împotriva terorismului l-a cerut.

Poziţia de-atunci a lui Bush, limpede, lipsită de echivoc, este azi maculată. Ceea ce într-un anume fel nu numai că pîngăreşte memoria victimelor atentatului de la World Trade Center ci, în ultimă instanţă, inversează şi rolurile între făptaşi şi victime.

Scăpată din vedere este şi consecinţa concretă şi – rămîne de sperat – ireversibilă a altei hotărîri enunţate tot pe-atunci de Bush: aceea de a nu mai lăsa multă vreme Afganistanul în seama unei bande de teocraţi fanatici şi inumani. Pare a fi trecut sub tăcere şi faptul că Irakul a scăpat de un dictator sîngeros şi se află pe calea democratizării. Şi, deloc în ultimă instanţă, revoluţiile din lumea arabă sunt ele însele rodul unei neostoite năzuinţe de libertate şi democraţie.

Terorismul nu are voie să mai fie vreodată şi sub nici un pretext acceptat sau tolerat. Nici măcar ca surogat al violenţei colective, cum este el uneori interpretat de unele presupuse spirite „clemente şi înţelegătoare.”

Programul special multimedia realizat de Deutsche Welle, prezintă sub cele mai diverse faţete acest NU spus terorismului, modul în care 11 septembrie 2001 a schimbat lumea, soarta unor regiuni şi ţări, destinul nostru individual şi colectiv.

Autori: Marc Koch/ Rodica Binder
Redactor: Medana Weident