Obiectivele şi efectele discursului totalitar al lui Dragnea

E conştient, oare, Liviu Dragnea că, de vreme ce conduce de facto ţara, discursul său rostit la Consiliul Naţional al PSD accelerează scoaterea României din familia naţiunilor civilizate, o expulzare pe care a inaugurat-o când a început să vitupereze conspiraţionist împotriva statului paralel?

Evident că e. Căci încă de anul trecut s-a reliefat, la Deutsche Welle, că prin campaniile de demonizare purtate sub stindardul luptei împotriva ”statului paralel”, Liviu Dragnea şi acoliţii lui au pornit-o, hotărât, pe calea "edificării statului totalitar". Că aceste avertismente au rămas, în genere, fără ecou în mass-media românească e, până la un punct, comprehensibil. Oamenii vor să fie minţiţi frumos.  Perspectiva răului absolut se refulează cu plăcere. La fel, adevărurile crunte, reclamând luptă, tenacitate, risc şi curaj, pentru îndreptarea unor situaţii intolerabile.

Intolerabile, de pildă, din unghiul civilizaţiei şi valorilor europene. După doi ani de distrugere a acestor valori prin eforturi, parţial încununate de succes, de punere pe butuci a independenţei justiţiei româneşti şi replica critică, aparent firească, în fapt clementă şi tardivă, a democraţiilor europene, la Bucureşti inhibiţia s-a dus pe apa sâmbetei. Iar măştile, în fine, au căzut.

Ceea ce se vede este mai mult decât o restauraţie ceauşistă pură şi dură. Căci şi Ceauşescu mai avea o minimă ruşine. Regimului dragniot i-a trecut jena. E pe cale să devină un regim şi totalitar şi virulent antiromânesc (pentru că, deşi exaltă românismul ca legionarii şi Ceauşescu) încalcă violent interesele reale ale românilor, care n-au nevoie de rusificare sau otomanizare, ci de europenizare.

E, totodată, ca orice regim totalitar, care nu poate accepta îndoiala, spiritul critic şi libertatea, vehement anti-intelectualist. În timp ce naziştii şi-au inaugurat domnia prin ruguri aprinse întru mistuirea cărţilor duşmanilor politici şi spirituali, Dragnea pare dornic să-i urmeze. Potrivit ziaristului Cristian Tudor Popescu, ”suntem în marș acum spre instaurarea unei dictaturi național-socialiste în România". Căci, pentru liderul PSD şi al României neo-naţional-socialiste, contează ”bărbăţia”, nu ”educaţia şi instrucţia” şi ”n-avem ce face cu cărţile”.

E adevărat că, stilistic, aşa începe fascismul. În fapt, aşa a debutat nazismul. NSDAP n-a avut vreodată treabă cu programul oficial al partidului nazist. Acest program i-a fost Führerul şi voinţa lui criminală. Aşa că s-a încheiat ca toate regimurile care, „începând prin a arde cărţi, sfârşesc prin a preda flăcărilor oameni”, ca să parafrazez proorocirea lui Heinrich Heine. Nici PSD nu mai pare să dispună de un program, ci doar de voinţa lui Liviu Dragnea.

Tinde deci să aibă o întristătoare dreptate ziaristul român, să se îngrozească de ”marşul spre instaurareaa unei dictaturi național-socialiste în România". În schimb, Liviu Dragnea nu e, cum eronat afirmă C. T. Popescu, ”un terorist gata a se detona”. E gata detonat.

Şi, mai ales, e gata a detona ţara. Or, de vreme ce puţin îi pasă de România, câtă dragoste să aibă pentru Europa, a cărei conducere ar urma s-o preia marioneta sa, Dăncilă, de la 1 ianuarie 2019? Întru celebrarea evenimentului, Dăncilă a întocmit cu vorbele smintite ale lui Dragnea un aspru rechizitoriu Uniunii Europene. Căreia i-a reproşat, vai, ”discriminarea”. Nu discriminarea preşedintelui Iohannis ca ”neromân”, practicată de ea, Dragnea, lacheii lui, gen Oprişan, şi de partidul lor pus pe făgaş neonazist. Ci "discriminarea unei ţări esteuropene". Astfel se alimentează ura împotriva occidentului, un ingredient nelipsit din orice febră ideologică extremistă, de vreme ce ura şi mai cu seamă cea naţionalistă sunt elementele care unesc cel mai eficient mişcările de mase.

Or, de susţinerea maselor, un regim ca al lui Dragnea nu se poate lipsi, dacă vrea să reziste, scăpând de justiţia care, inexorabil, îl paşte. Căci Dragnea anticipează că, la un moment dat, regimul său de bancrută morală va fi şi economic falimentar, astfel încât nu va mai avea banii necesari susţinerii unui stat modern, deschis şi eficient şi mituirii clienţilor şi adepţilor săi din instituţiile de forţă ale oligarhiei autohtone. Prin urmare, încearcă să stimuleze fanatizarea generală şi să prevină o previzibilă revoltă, prin identificarea ţării cu partidul şi echivalarea oricărei opoziţii faţă de Dragnea cu trădarea de ţară.

Aparentul "delir" al PSD riscă să nu rămână, desigur, fără cele mai pernicioase efecte. Articulat de şeful, baronii şi vasalii partidului, între care un Dragnea mai înfierbântat decât oricând, ori sluga sa vrânceană, Oprişan, care sugerează că ţara s-ar confunda chipurile cu partidul, iar formaţiunea penalilor cu etnicii români, acest discurs aminteşte fatal de legionari. Şi de maniera în care, odată înstăpâniţi asupra elitei româneşti şi, mai ales, odată înscăunaţi, au împins, împreună cu Antonescu, statul-naţional-legionar şi pe români spre alianţa cu Hitler şi indelebila pată a crimelor lor în masă.

Pe scurt, deraierile, iresponsabile în raport cu interesele românilor, ale Consiliului Naţional al PSD, nu par semne ale nebuniei, ci au, mai degrabă, sistem. Sunt indicii ale transpunerii treptate a intereselor regimului Dragnea. Care ştie că nu se mai poate salva de pedeapsă decât perpetuându-se la cârmă. Şi n-o poate face decât demarând o mişcare de reedificare a statului totalitar.

Nu e greu de imaginat ce fac impresiile degajate de speechul dragniot cu imaginea României. Ar fi curios şi un semn de proastă aşezare, ori de inadecvată înţelegere a regulilor comunitare, ca şi de avansată degenerscenţă a vestului, ca europenii să nu dea semne, în curând, că nu vor admite să se lase conduşi de un regim practicând discursul neofascist.