1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Odiseea "Roşiorii de Vede" la Berlin continuă

18 iunie 2009

Căminul de refugiaţi Motardstrasse din cartierul industrial Siemensstadt, la marginea Berlinului. Au mai venit cîteva familii, o angajată a instituţiei le arată în ce camere vor sta romii din România.

https://p.dw.com/p/ISn1
Imagine: DW / Ubavka Jaksic

Situaţie inedită la Berlin: De cîteva săptămîni, capitala germană se confruntă cu odiseea unui grup de romi din Roşiorii de Vede. Este vorba de aproximativ 100 de persoane, bărbaţi, femei, copii şi bebeluşi, care au venit ca simpli turişti din România iar acum cer locuinţe şi locuri de muncă de la statul german. Cînd au venit, la începutul lunii mai, au dormit într-un parc, apoi au fost ajutaţi de către aşa zişii „autonomi“, radicali de stânga, împreună cu care au ocupat un fost spital, actualmente atelier pentru artişti, iar după aceea o biserică. Vinerea trecută, autorităţile berlineze le-au oferit romilor posibilitatea de a se caza, pentru un timp limitat, la căminul de refugiaţi din Motardstrasse.

Vorbind cu ei, este aproape imposibil să afli ceva concludent: Cum şi cînd au venit, de ce au plecat si de ce au ajuns tocmai la Berlin, care este situaţia lor de acasă, ce fac aici? Cei mai mulţi nu vor să spună nimic, unii s-au supărat pe mass media deoarece s-ar fi scris şi spus că ei, romii, ar fi venit să fure.

Casa 3, etajul 2, camera 22, pereţi îngălbeniţi, o masă, trei scaune, trei paturi de fier, pe unul stă culcat Stan Gheorghe, de 26 de ani, din Roşiorii de Vede. El acceptă să ne spună de ce a venit la Berlin. Stan Gheorghe: „În ţară nu e de trăit. Nu e bani, nu e muncă, nu e nimic. A zis că nu e nevoie că voi nu lucraţi, că sînteţi romi, şi nu e bine şi am plecat, ce să facem?! Şi am venit aici că am auzit că e de muncă, de casă, de astea, şi de aia am venit aici. Ne facem şi noi un viitor. Să fie muncă, să muncim, orice o fi, în cîmp, şofer, ce nevoi avea. Să ne dea o casă undeva în oraş, o muncă undeva mai aproape, ce o fi, vopsitorie, spălătorie, nu contează. Ne dă şi la copii ajutor, ne ducem copiii aicea la şcoală să înveţe germană, şi pe lîngă ei invăţăm şi noi.“

Cei mai mulţi romi din căminul Motardstrasse provin, într-adevăr, din condiţii foarte precare şi sărace. Majoritatea sunt analfabeţi sau semi-analfabeţi, şi nimeni dintre ei n-a învăţat vreo meserie. În România, au primit ajutor social, unii au lucrat, ocazional, în agricultură sau în construcţii.

Pe lîngă Stan Gheorghe şi alţii afirmă că există diferite forme de discriminare, de la înjurături pînă la ceea ce ei numesc marginalizare. Într-adevăr, în februarie anului trecut, reporteri de la Antena3 au filmat cu cameră ascunsă cum un grup de romi paşnici n-a fost servit într-un bar din Roşiorii de Vede pe motiv că sunt ţigani. Poliţia i-a dat afară pe romii din bar şi a falsificat documentele anchetei, spunînd că romii au fost cei care s-au comportat violent. Ulterior, poliţiştii au fost sancţionaţi. Contactat telefonic, poliţia din Roşiorii de Vede spune că – citat – „e mereu varianta ţiganilor că sunt discriminaţi“.

La Berlin, autorităţile spun că, pînă acum, romii din Roşiorii de Vede n-au prezentat probleme. Singura problemă este, în opinia autorităţilor, că ei nu înţeleg că au venit ca turişti şi statul german n-are posibilităţi să-i ajute, nici material, nici politic.

În camera 16 din casa a treia a căminului Motardstrasse stă, printre alţii, Iulian Creţu din satul Odobeasca, la ciţiva kilometri de Roşiorii de Vede. Are 23 de ani, cinci clase şi zece fraţi, a venit cu autocarul mai întîi la Frankfurt, după aceea la Berlin. Cu ce se ocupă? Iulian Creţu: „Mai, noi cerşim. Cu asta ne ocupăm. Nu furăm, nu omorîm, nu spargem, nu facem nimic. Noi cerşim.“

Ca şi ceilalţi nu prea înţelege de ce statul german nu-i poate oferi nici loc de muncă, nici locuinţă. E hotărât să nu se întoarcă în România. Iulian Creţu: „N-avem ce să facem la români. Că n-avem şcoală, n-avem nimic. Voi n-aveţi şcoală, n-aveţi ce să cautaţi la muncă. Ne gonesc şi de la muncă şi de la orice. Aicea de bine, de rău dacă ne găseşte germanii ăştia de muncă, noi muncim.“

Autor: Keno Verseck, Berlin
Redactor: Petre M. Iancu