Olimpiada şi aplaudicii regimului

China comunistă continuă să aresteze disidenţi, ziarişti, ori turişti străini care, prevalându-se de Olimpiadă, revendică libertate şi respectarea drepturilor omului, refuzate de regim chinezilor, tibetanilor şi altor minorităţi etnice sau religioase. Dar tocmai atenţia e marea problemă. China ştie să adune medalii de aur şi să-şi amplifice reputaţia de mare putere sportivă. În schimb Beijingul nu se arată câtuşi de puţin în stare să împlinească speranţele în capacitatea organizatorilor de a asigura o atmosferă propice Jocurilor Olimpice. Entuziasmul iscat de manifestările sportive e afectat serios de sălile adesea goale în care se derulează diversele întreceri. Spre a contracara impresia dezagreabilă creată de tribunele goale, regimul a recurs la o veche stratagemă comunistă. A început să umple sălile cu aplaudaci plătiţi. E vorba de animatori, pare-se remuneraţi pentru munca lor de a se aşeza în tribunele goale, de a aplauda şi de a mima bucuria şi înflăcărarea provocate chipurile de variile performanţe sportive.

Comitetul de organizare a Olimpiadei a recunoscut că trimite în stadioane şi săli oameni însărcinaţi să ridice starea de spirit. Efortul fusese estimat drept absolut necesar, după ce mai multe posturi de televiziune se plânseseră amarnic, că-şi pierd spectatorii din pricina tribunelor şi stadioanelor vidate de public.

Fireşte, exuberanţa animatorilor ia automat proporţii, ori de câte ori participă la concursuri chinezii, ori au loc confruntări sportive spectaculoase, precum cele de nataţie ori de volei pe plajă. Iar reporterii televiziunilor occidentale profită cu mult elan de pe urmă performanţelor celor puşi să amelioreze atmosfera: „auziţi ce însufleţire în sală, un nou record mondial”, – strigă bunăoară, la un moment dat, plin de ardoare, un reporter de televiziune german.

Concomitent, animatorii „încurajează ambele echipe, când constată că sunt prea puţin spectatori în sală”, a afirmat purtătorul de cuvânt al comitetului de organizare a Olimpiadei, Wang Wei.

Conform lui, animatorii ar fi „voluntari”. Poartă tricouri, pe care scrie muncitorii din Beijing aplaudă pentru Jocurile Olimpice.

Uneori însă aplaudacii amintesc de o scenă relatată de Soljeniţîn, în Arhipelagul Gulag. E vorba de şedinţa de partid, pe care un secretar regional, succesor al conducerii recent arestate de poliţia politică sovietică, o încheie cu aplauze şi ovaţii fierbinţi la adresa marelui conducător. De frica securiştilor din sală, nimeni nu îndrăzneşte să le pună capăt primul, deşi după 10 minute de asidue bătăi din palme riscă să leşine unul câte unul. Şi aplauzele din China sună uneori cam chinuit.