Încrederea zdruncinată a afganilor

În timp ce urmăream știrile despre decolarea ultimului avion german de evacuare de la Kabul, mi-a venit în minte o anecdotă pe care mi-a spus-o un politician german într-un interviu, acum vreo zece ani.

În timpul unei șederi în Afganistan, acesta a intrat în vorbă cu un comerciant de covoare. Germanului i-a captat atenția un covor al cărui preț era de câteva sute de euro. Pentru că nu avea suficienți bani la el, clientul l-a rugat pe comerciant să îi rezerve covorul până când se va întoarce cu suma corespunzătoare. Vânzătorul i-a replicat: ”Uite cum facem. Iei covorul cu tine și vii cu banii când faci rost de ei. Am încredere în tine”. Politicianul și-a ținut promisiunea și nu l-a înșelat pe comerciantul de covoare.

Nici o misiune fără forțe locale

De ce nu a avut Germania o politică similară în Afganistan? Bundeswehr părăsește irevocabil țara, dar mii de afgani disperați rămân în urmă, temându-se pentru viața lor.

În cuvântarea susținută miercuri în Bundestag, Angela Merkel a evocat sacrificiile făcute de soldații germani în lupta împotriva terorismului și implicarea lor în procesul de democratizare și consolidare a structurilor liberale în Afganistan. Cu acel prilej, șefa guvernului de la Berlin a adresat cuvinte de laudă misiunii Bundeswehr, subliniind succesele repurtate de aceasta la Hindu Kush.

Însă activitatea remarcabilă a Bundeswehr, precum și a diferitelor ministere federale și a numeroaselor organizații germane de ajutorare în și pentru Afganistan ar fi fost absolut imposibilă în absența numeroșilor colaboratori afgani, bine familiarizați cu tipicurile regionale.

Cum aproape nimeni din armata federală nu vorbește dari (limba persană standard în Afganistan, numită oficial Dari, n.r) ori paștună, lucrătorii locali s-au dovedit a fi indispensabili mai cu seamă ca traducători în timpul misiunii din Afganistan.

Implicarea lor a cuprins adesea mai mult decât munca de traducere, acești colaboratori având rol de mediatori culturali ori de ghizi locali, esențiali în misiunile de patrulare. De fapt, chiar și în interiorul bazelor în care au fost staționați, viața de zi cu zi a soldaților germani ar fi fost diferită fără cooperarea numeroșilor colaboratori locali. 

Încredere zdruncinată

Fără rețeaua de jurnaliști, artiști, activiști pentru drepturile omului și mulți alții care s-a dezvoltat în ultimii 20 de ani, eforturile pentru mai multă democrație și educație în Afganistan ar fi eșuat cu mult înainte de avansarea talibanilor.

Acești oameni au avut încredere în Germania și în instituțiile germane, cărora le-au încredințat viețile lor și ale familiilor lor, știind că sunt considerați trădători de către islamiștii radicali și că munca lor pentru germani îi va pune în pericol. Mulți dintre acești oameni sunt acum blocați în Afganistan și nu au decât a spera la mila talibanilor.

În cadrul declarațiilor făcute în Bundestag, șefa executivului a încercat să justifice dramatica greșeală a Berlinului de a nu fi început mai devreme evacuarea forțelor locale aflate în pericol. ”Să știi totul și să faci previziuni exacte după consumarea faptelor este relativ simplu”. În realitate, drama actuală se ivise la orizont cu ceva timp în urmă.

La 23 iunie, guvernul federal a ratat o ultimă șansă de a-i pune la adăpost pe cei care ne-au ajutat în Afganistan, grupurile parlamentare ale marii coaliții (CDU/CSU și SPD), alături de grupul formațiunii populiste de dreapta AfD, respingând moțiunea Partidului Verzilor, care cerea ”preluarea cu generozitate a forțelor locale afgane”.

Mai este Germania un partener de încredere?

Guvernul german se află într-o ipostază nu doar neplăcută, ci și absurdă: negociază cu talibanii cu privire la noi posibilități de extragere din țară a unor oameni, chiar și după retragerea completă a trupelor, iar pe de altă parte nu-i recunoște pe aceștia ca putere legitimă în Afganistan.

Nu putem decât să urăm succes guvernului german în acest demers. La fel ca forțele locale lăsate în urmă, Republica Federală depinde ea însăși acum de mila talibanilor pentru a putea salva partenerii noștri din Afganistan și implicit reputația Germaniei ca partener de încredere în lume.

Ca atâtea alte situații, dezastrul din Afganistan nu poate fi reparat cu ajutor financiar. Nu, acest eșec a costat vieți omenești care au fost puse în pericol din neglijență. Nimic nu poate compensa aceste daune. Singura variantă este recunoașterea greșelilor și clarificarea completă a circumstanțelor acestui eșec. În fine, trebuie să ceri iertare victimelor și familiilor acestora. Până acum, nici cancelara, nici miniștrii din cabinetul domniei sale nu au făcut acest pas.