1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Orice ar face, "America greşeşte”

Petre Iancu4 ianuarie 2005

La 9 zile de la imensa catastrofă abătută asupra oamenilor din Oceanul Indian atenţia observatorilor, dar şi a diverselor guverne se concentrează tot mai mult asupra statelor care ajută, sau nu ajută suficient, şi în special asupra ţării care ajută de departe cel mai mult, în speţă asupra Statelor Unite.

https://p.dw.com/p/B16c
George W. Bush: Oare ce ar putea el întreprinde, fără să fie criticat de europeni sau de stânga americană?
George W. Bush: Oare ce ar putea el întreprinde, fără să fie criticat de europeni sau de stânga americană?Imagine: AP

Trei preşedinţi americani se întâlnesc la Casa Albă şi lansează împreună un apel la ajutorarea victimelor imensei tragedii din Asia de sud-est. Nici unul dintre ei nu zâmbeşte. Deşi poartă cravate diferite "toţi sunt îmbrăcaţi în costume închise la culoare, potrivite ocaziei. Cititorul va trebui să decidă el însuşi, în ce măsură cei trei preşedinţi dau dovadă de stil, sau reuniunea lor nu e decât o punere în scenă pompieristică", scrie ziarul italian Corriere de la Sera.

Dacă America nu ajută greşeşte, iar dacă o face, greşeşte în continuare:Nu puţini editorialişti vesteuropeni, dar şi ziarele de stânga de peste ocean nu se pot nici acum dezbăra de reflexul lor de a critica America şi în special administraţia Bush, în pofida celor 360 de milioane de dolari puse la dispoziţie de oficialităţile din Washington. Extrem de clar transpare acest punct de vedere din cotidianul roman La Repubblica, potrivit căruia ”America face în fine ce trebuie”, dar şi-ar fi ”înzecit fondurile de asistenţă numai după ce, şi pentru că", ar fi fost "criticată pentru zgârcenie de către Naţiunile Unite”. In aceiaşi direcţie bate şi ziarul britanic de stânga The Guardian, care nu pierde nici un prilej de a pune la punct administraţia Bush. In ziar citim: ”Catastrofa asiatică a spart numeroase recorduri, şi-a declanşat şi cel mai amplu efort de ajutorare din istorie. Ar fi păcat ca acest spirit de rară solidaritate să fie umbrit de diferenţe politice. In America există unii, care consideră dezastrul o şansă de înfrumuseţare a imaginii externe a SUA, şifonate de războiul irakian.” Şi Guardian mai susţine că nu ar fi "clar ce aşteaptă americanii de la ONU, care, în ciuda tuturor neajunsurilor ei", ar constitui, potrivit ziarului, ”singura organizaţie globală capabilă să abordeze o catastrofă de asemenea dimensiuni”.

Nici New York Times nu se lasă mai prejos. Conform cotidianului din metropola americană, ar fi notoriu că guvernul Bush ar "promite multe în faţa camerelor de luat vederi, fără să se ţină însă de cuvânt după ce nu se mai filmează". Cotidianul new-yorkez consideră că ONU are acum ocazia de a se reabilita după scandalul de corupţie care a zguduit organizaţia mondială în legătură cu programul irakian ”ţiţei contra alimente”, devreme ce stringent este acum ca ajutoarele să ajungă la destinaţie, deci la oamenii care au nevoie de ele, şi nu la cine ştie ce funcţionari guvernamentali corupţi. In fine ziarul revendică suplimentarea ajutoarelor de dezvoltare acordate de americani şi alte ţări bogate celor sărace.

In timp ce suedezul Dagens Nyheter constată că e nevoie de respiraţie lungă la ajutorarea victimelor, la refacerea infrastrucuturilor regionale, a aprovizionării cu apă potabilă şi prevenirea epidemiilor, ziarul relevă şi importanţa voinţei politice menite să ducă la crearea unor sisteme de alertă rapidă şi de preântâmpinare a unor viitoare catastrofe.

La rândul său, polonezul Rzeczpospolita scoate în evidenţă, pentru prima dată, virtuţile globalizării, fără de care nu s-ar fi declanşat valul fără pereche de ajutoare internaţionale, şi fără de care regiunea sinistrată ar risca să nu se mai refacă economic multă vreme. Important e acum, potrivit ziarului, "să funcţioneze cum trebuie şi coordonarea globală a ajutoarelor".

Or, după cum remarcă Wall Street Journal, după ce au fost loviţi de dezastru, ”oamenii din Asia de sud-est s-au întrebat ce fac americanii ca să ne ajute”, şi nu s-au interesat prea mult de Naţiunile Unite. Ziarul observă că "doar societăţile libere şi deschise au mijloacele de a ajuta urgent, când e nevoie", că "deşi americanilor li se pare cât se poate de natural să ajute generos, inclusiv cu forţele lor armate, care dispun de altfel de instrumentele necesare,... pe birocraţii europeni şi pe cei de la ONU îi deranjează tocmai faptul că armata americană este o forţă a binelui în lume".

Neue Osnabruecker Zeitung din Germania aminteşte că "doar luările de poziţie clare ale lui Kofi Annan au prevenit căderea în insignifianţă a Naţiunilor Unite, care au clacat jalnic, în Iugoslavia, Somalia, şi Ruanda, eşecurile organizaţiei mondiale fiind expresia ruginirii şi înţepenerii ei birocratice. Acest colos de 191 de state", mai scrie ziarul, "nu face doi bani când e vorba să se aplaneze crize, să se contracareze catastrofe ori să se pună capăt războaielor", astfel încât "nu e de mirare că SUA, Australia, India şi Japonia, preferă acum să-şi unească eforturile, decât să aştepte intervenţia ONU".

In aceiaşi ordine de idei, Neue Zuercher Zeitung din Elveţia critică masiv invidiile franceze. Cotidianul reliefează rivalitatea faţă de America a Franţei şi gelozia Parisului, care, pentru a-şi sublinia propria contribuţie, cea europeană şi cea a Naţiunilor Unite, a lansat nu doar apeluri fără precedent la ajutoare, ci şi-a mobilizat şi un portavion, spre a-l trimite în regiunea sinistrată "după cel mult mai mare, american", şi "a se profila astfel împotriva SUA". "Gesturile franceze de ajutorare", precizează în continuare ziarul, "nu sunt în sine criticabile. Dar politica pe care o urmăreşte, prin ele, Parisul, ca şi acuzele voalate la adresa Americii, care, potrivit Franţei, ar urmări să-şi asigure şi supremaţia umanitară slăbind în continuare ONU, au darul de a ne pune pe gânduri", conchide ziarul din Zuerich.