Păcatul de a fi intelectual

"Îmi trebuie o pauză. Şi vreau să ofer o pauză şi altora" – aşa şi-a intitulat Andrei Pleşu editorialul său de miercuri din ziarul "Adevărul", prin care îşi anunţă cititorii că acesta va fi şi ultimul. "De la o vreme, spune Andrei Pleşu, scrisul a devenit, din ce în ce mai apăsat, o specie a războiului. A scrie e a ieşi la bătaie. Îmi e tot mai clar că mă mişc într-o lume străină, pentru care nu sunt pregătit şi pe care nu pot şi nu vreau să o asum."

Ofensele şi insultele pe care i le aduc forumiştii săptămînă de săptămînă, par a sta la baza deciziei lui Andrei Pleşu de a renunţa la rubrica sa din ziarul citat. Este o pierdere însemnată pentru cititorii ziarului, care nu se vor mai întîlni aici cu scrisul său echilibrat, cu judecăţile sale senine dar categorice, cu stilul său de o frăgezime a frazei greu de întîlnit la altcineva.

Am plecat de la acest fapt pentru a face cîteva aprecieri mai largi cu privire la frustrările încrîncenate ale unor anonimi, îndreptate împotriva intelectualilor cu o notorietate recunoscută în spaţiul public. Aşa numiţii "intelectualii lui Băsescu" nu sînt singurii împotriva cărora se revarsă azi mînia proletară prin insulte, calomnii, istorii inventate sau prelucrate, fapte închipuite etc.

Cu cît un intelectual devine mai vizibil în spaţiul public, cu atît el va fi o ţintă mai căutată pentru acei "postaci" pentru care Internetul ţine loc de bibliotecă. Nimic nu îl face mai încrezător în sine pe anonimul din faţa calculatorului decît faptul că el poate scrie orice despre oricine, şi că postările lui vor fi citite, crede el, de mii şi mii de navigatori în spaţiul virtual.

Forumurile de discuţii de la noi sînt în cea mai mare parte un model de intoleranţă, de subiectivism ţanţoş, de "interpelări" suburbane, de cîrcoteli interminabile. Cu cît prestigiul unui intelectual este mai mare, cu atît forumistul anonim va fi mai interesat să-l "pună la punct". Evident, prin arsenalul de mijloace despre care am vorbit.

Presa are şi ea o mare culpă pentru felul în care sînt trataţi intelectualii români de către cei care nu au citit nici măcar o carte de referinţă a unuia sau a altuia dintre ei. Populismul politicienilor a fost adoptat tacit de jurnaliştii mercenari, la comanda patronilor, nu doar din considerente de audienţă, ci şi pentru a ascunde marelui public adevărata politică editorială, dictată de clientelism şi interese financiare. Jurnalistul mercenar a fost cel care a înjurat primul elitele, pentru ca mai apoi "omul din popor" să producă înjurături şi mai grosiere.

S-a ajuns la situaţia în care unii intelectuali să fie traşi de guler în spaţii publice de "oamenii din popor", să li se pună întrebări ca la interogatoriu, să fie înjuraţi în văzul lumii, de pildă atunci cînd merg la cumpărături. Şi nimeni nu intervine.

Mi-a povestit cineva cum a schimbat de mai multe ori magazinul unde îşi făcea deobicei cumpărăturile, pentru a încerca să evite în felul acesta injuriile "omului din popor".

Dar asta nu i-a folosit la nimic.

Autor: George Arun

Redactor:Rodica Binder