Dincolo de orizont, viața continuă

Cele mai mari sărbători ale creștinătății au legătură cu viața lui Iisus Hristos. Cea mai iubită sărbătoare în Germania este Crăciunul, care marchează nașterea Domnului - un eveniment fericit. Se dau cadouri iar atmosfera din perioada Crăciunului este plină de emoții pozitive.

Pentru lumea creștină, și mai importantă decât Crăciunul este sărbătoarea Paștelui. Vinerea Mare este ziua în care se comemorează suferințele și moartea lui Iisus. Săptămâna Mare este cea mai importantă perioadă din an pentru Biserică. Se amintește în mai multe ocazii de patimile, de răstignirea lui Iisus. Vinerea Mare este o zi de doliu pentru credincioșii creștini.

Legătura dintre moarte și înviere

Între timp, confesiunile creștine au căzut de acord că moartea pe cruce a Domnului, care i-a absolvit astfel de păcate pe toți oamenii, este legată direct de Duminica Paștelui, ziua învierii. Teologul Ulrich Lüke explică: "Vinerea Mare este un eveniment trist, un moment al despărțirii. Nu putem să-l izolăm însă de Paște, de momentul învierii, pentru că atunci pierdem semnificația acestei zile triste. Cele două momente sunt părți ale aceleiași entități." Profesorul de teologie merge și mai departe și arată că și Crăciunul este legat de sărbătoarea pascală. Vinerea Mare este ultima etapă a încarnării lui Dumnezeu în om. "Ceea ce începe de Crăciun - Dumnezeu ca om, printre oameni, după legile omenești - se sfârșește de Vinerea Mare, prin răstignire şi moarte - Dumnezeu între oameni până la capăt - aceste momente sunt strâns legate."

Intrigă, defăimare, proces

Ceea ce s-a petrecut în prima Vinere Mare a istoriei a început de fapt cu o seară înainte. Iisus a luat Cina cea de Taină alături de cei 12 apostoli - pentru ultima oară alături de aceștia. Urmează trădarea și arestarea Domnului.

În Vinerea Mare, Iisus a fost judecat de două ori: o dată de mai marii religioși ai iudeilor și a doua oară de stăpânirea romană. "Totul a fost o combinație plină de intrigi", spune teologul Lüke, pentru că evreii nu erau stăpâni în țara lor, ci erau conduși de romani. "Romanii stabiliseră că doar ei au dreptul de a condamna pe cineva la moarte și de a executa sentința. Romanilor nu le păsa că Iisus se proclamase fiul lui Dumnezeu. Pe ei îi interesa doar ca în țară să fie liniște." Din acest motiv, liderii religioși iudei l-au denunțat pe Iisus ca uzurpator al regelui, agitator și luptător pentru eliberarea țării. "Conducătorul roman Pilat a organizat un proces scurt. După tot ce știm legat de acest proces, nu a găsit multe împotriva lui Iisus, dar l-a condamnat la moarte sub presiunea mulțimilor." Moarte prin crucificare - una din cele mai brutale modalități de executare a unui om în acea perioadă. Deseori, cei condamnați sufereau zile în șir până să moară.

Lucruri extraordinare

Puțini din cei care au asistat la acea crucificare au înțeles atunci că tocmai au asistat la moartea unei persoane de importanță deosebită. "Precizările teologice, potrivit cărora Iisus ar fi fost în ființa sa Dumnezeu adevărat, dar și om adevărat, au fost dezvoltate abia mai târziu teologic și filosofic", explică Lüke, profesor de teologie sistematică la Universitatea Tehnică Aachen. În Noul Testament se relatează că la moartea lui Iisus cerul s-a întunecat, pământul s-a cutremurat și au avut loc mai multe fenomene inexplicabile. Pentru Lüke impresionant este că: "Iisus a trăit viața ca om până la consecința finală, prin moartea survenită brutal. Aceasta este ideea încarnării, că Dumnezeu este om de la început până la sfârșit. Nu s-ar mai fi ales nimic de solidaritatea cu caracterul temporar, sensibil și instabil al vieții umane, dacă Iisus nu ar fi suferit toate etapele din existența umană."

Pentru apropiații săi, moartea lui Iisus a fost un moment cutremurător, sfârșitul tuturor speranțelor și visurilor lor.

Sfârșitul este doar o etapă de tranzit

Ceea ce creştinii numesc, azi, Paște a fost pentru apropiații lui Iisus ziua surprizei. În dimineața celei de-a treia zile de la crucificare, mormântul lui Iisus este gol. El s-a arătat apoi unor persoane care nu credeau că Iisus va învia, arată Ulrich Lüke. Maria Magdalena, care a găsit prima mormântul gol, a crezut inițial că cadavrul a fost furat. "Era așa de supărată că nici măcar nu l-a recunoscut pe Iisus când i s-a arătat. Mai întâi a trebuit ca el să-i vorbească, abia apoi ea l-a recunoscut. Martorii învierii nu se așteptau, deci, ca Iisus să revină la viață." Doar revederea lui în carne și oase i-a convins pe primii creștini de faptul că Domnul trăiește.

O nouă perspectivă pentru umanitate

Pentru creștini, Vinerea Mare și Paștele sunt simboluri ale speranței. Lüke, care este atât profesor de teologie cât și biolog și reprezintă un liant între știință și credință, explică: "Se deschide astfel o nouă perspectivă pentru oameni."

Nenumăratele suferințe ale oamenilor, drame precum Auschwitz, Stalingrad sau masacrele din My Lai, sunt contrate de mesajul creștin al învierii: "Această viață așa cum o cunoaștem noi, cu materialitatea și sfârșitul ei, nu este finalul. Ea deschide orizonturi noi, le permite celor care stau în jurul mormântului să privească dincolo de groapa de doi metri în care este coborât sicriul, spre viitoarele etape ale vieții." Cu alte cuvinte, Paștele deschide pentru creștini o nouă dimensiune, care depășește viața pământească și moartea.