Parlamentarii au adoptat un sistem de vot pe care nu il inteleg

In dialog cu Deutsche Welle, doamna Kastner subliniaza enormele sume puse la dispozitie de UE pentru Romania care nu sunt accesate din lipsa de proiecte fezabile. Susanne Kastner isi mentine acuzatiile de populism inainte de alegeri si isi doreste ca Parlamentul Romaniei sa devina un model pentru cetateni.

LDC: Doamna Kastner, va rog sa ne povestiti, in primul rand, cum a inceput relatia Dvs cu Romania?

SK: Legatura mea cu Romania s-a nascut imediat dupa Revolutia din decembrie 1989, cand am initiat o serie de transporturi cu ajutoare din Germania. Ani de zile am activat asadar in domeniul social, iar apoi m-am gandit ca ar fi bine sa dezvolt aceasta relatie si la nivel parlamentar, practic am dorit sa adaug activitatii sociale o componenta, un impuls parlamentar. Astfel, opt ani mai tarziu am devenit presedintele grupului parlamentar de prietenie germano-roman. Iar de noua ani sunt presedintele Forumului Germano-Roman, care este o initiativa in afara sferei parlamentare menita sa promoveze relatiile bilaterale economice si culturale.

Asadar, relatia cu Romania se dezvolta pe aceste trei paliere, cel mai important ramane insa cel social. De-a lungul anilor am aflat si invatat extraordinar de multe despre Romania si mi-am facut o sumedenie de prieteni din toate sferele societatii.

LDC: In tot acest timp ati observat dezvoltarea Romaniei si nimeni nu poate nega progresele notabile realizate. Dar se poate spune ca anumite domenii, precum cel social, au fost neglijate in detrimentul promovarii economiei de piata si a spiritului antreprenorial?

SK: Inteleg perfect ca oamenii gandeau la inceputul anilor ’90 conform principiului “intr-o buna zi vreau sa imi mearga mai bine”. Doreau bani mai multi, doreau un loc de munca mai bun, doreau sa se apropie de conditiile de trai din Europa Occidentala. Aceste dorinte sunt normale si normala a fost si preocuparea politicienilor de a implini aceste dorinte prin dezvoltarea economica a tarii.

Dar am ajuns la un punct in care, dupa 19 ani, este aproape prea tarziu ca Romania abia sa inceapa sa isi faca ganduri apropos de domeniul social. In toata aceasta perioada s-au depus prea putine eforturi pentru consolidarea unui sistem social functional. A fost gresit ca romanii s-au bazat exclusiv pe cresterea economica in speranta ca ea se va repercuta benefic asupra situatiei sociale. Romania trebuie sa inceapa urgent sa faca ceva in acest domeniu, altfel va ajunge sa fie neglijat complet, iar tara va avea un decalaj si mai mare fata de vechile state membre ale UE.

Mereu am atras atentia si am facut propuneri guvernantilor, iar organizatiile nonguvernamentale au depus un efort imens in acest domeniu, ajutand practic Romania sa se integreze in UE. ONG-urile au construit, de exemplu, orfelinatele si caminele pentru copii, dar acum Romania trebuie sa le finanteze, iar guvernantii ezita sa faca acest pas.

Statul trebuie sa preia cu adevarat protectia sociala

LDC: Cine trebuie sa se ocupe de dezvoltarea acestor institutii sociale si cine trebuie sa le finanteze?

SK: Statul. Statul trebuie sa preia acest domeniu. Sunt copii si batrani romani, iar statul roman trebuie sa se ocupe de ei. Statul trebuie sa asigure finantarea si trebuie sa puna la dispozitie sumele necesare. Pentru a face asta trebuie create structuri asemanatoare celor din alte tari europene care au un model functional. In Germania a fost stabilita prin lege o suma necesara acoperirii tuturor costurilor pentru o persoana asistata social. Diferitele institutii sunt finantate prin intermediul acestei sume si astfel isi pot controla bugetul pe care trebuie sa il administreze.

Numai ca in Romania lipsesc aceste structuri legale. Daca luam exemplul unui orfelinat, parte din bani provin de la bugetul local, parte de la administratia centrala prin intermediul comisiei pentru protectia copilului. Rezultatul este o incurcatura cu fondurile care vin din mai multe parti, iar finantarea este nesatisfacatoare.

LDC: Ani la rand Romania a fost tintuita la stalpul infamiei datorita situatiei in care se aflau orfelinatele si caminele pentru batrani. Care este starea acum?

SK: Problema orfelinatelor a fost rezolvata, cel putin in ceea ce priveste conditiile de trai ale copiilor. Acum orfelinatele sunt date ca exemplu, iar Romania se mandreste cu progresele facute, dar statul nu prea doreste sa le finanteze ca atare. Caminele de batrani se afla pe un drum relativ bun, dar mai sunt multe lucruri de facut.

O problema care nu a fost abordata aproape deloc este cea a persoanelor cu handicap. Ele sunt in continuare dezavantajate si nu se bucura deloc de atentia necesara si de eforturi de integrare in societate.

Populism si confuzie generala inainte de alegeri

LDC: In cadrul ultimei vizite oficiale in Romania, ati catalogat marirea salariilor la profesori drept “populism”. De ce? Nu ar fi un pas demult asteptat in directia sociala?

SK: Cheltuieli suplimentare in domeniul educatiei sunt intotdeauna binevenite. Dar daca acestea sunt decise cu doua luni inainte de alegeri numai pentru a castiga voturi, atunci premiza este complet gresita. Abordarea corecta ar fi fost ca politicienii sa spuna “Invatamantul este atat de important, incat va fi prioritatea numarul 1 dupa alegeri”. Atunci ar fi trebuit sa faca o analiza riguroasa a resurselor aflate la dispozitie, sa vada clar unde si cum isi pot permite salarii mai mari, astfel incat sa restabileasca si motivatia oamenilor de a deveni profesori. Este un domeniu extrem de important, si in Germania la fel. Dar nu asa inainte de alegeri ne aducem aminte de una sau alta, promitem 50% in plus fara sa ne gandim daca putem suporta aceste cheltuieli. O asemenea lege se afla foarte aproape de granita populismului, iar rezultatul va fi mai degraba negativ.

LDC: Cui putem sa dam crezare in toata aceasta situatie? Parlamentul afirma ca banii exista, guvernul spune ca este “sinucidere economica”, iar presedintele este ferm convins ca bugetul suporta marirea de salariu...

SK: Sincer nu stiu sa raspund la aceasta intrebare. Pentru mine intreaga dezbatere este la fel de confuza ca pentru cetatenii Romaniei. Ma gandesc insa ca, daca Parlamentul a luat aceasta hotarare, atunci a luat-o in cunostinta de cauza. In Germania Parlamentul decide asupra politicii bugetare si are atributul de control al cheltuirii banilor publici. Deci cred ca legislativul romanesc stie ce poate suplimenta si ce nu. Iar acum ca a fost adoptata legea, banii aceia trebuie platiti. Altfel ar fi o incalcare flagranta a increderii populatiei daca marirea de salarii ar fi blocata, iar asa ceva nu este permis.

Totusi, repet: este o masura usor populista inainte de alegeri, menita sa multumeasca profesorii. Cand am fost in Romania am vazut si reactiile: bugetarii au cerut si ei salarii mai mari, ceea ce era de asteptat. Si aici se vede cat de nociv este populismul. Nu asa se adopta o lege atat de importanta. Trebuia facuta dupa alegeri si in urma unei analize riguroase.

LDC: Ati criticat guvernul Tariceanu in repetate randuri pentru ca nu a facut nimic in domeniul social. Dar Parlamentul ce a facut in tot acest timp? De ce nu si-a indeplinit rolul de control si supervizare a executivului, atragandu-i atentia ca ignora acest sector?

SK: Aceeasi intrebare imi pun si eu. Mi-as fi dorit sa se intample asa. Cert este insa, ca ministrul poarta raspunderea initierii sau dezvoltarii de proiecte. Traseul normal este ca ministrul sa elaboreze propuneri, sa le prezinte parlamentului, iar legislativul sa le aprobe sau nu. Bineinteles ca si Parlamentul se poate sesiza si atrage atentia, in fond face parte din motivul existentei sale. Dar raspunderea finala este cea a ministrului de resort.

Fonduri europene – de ce nu?

LDC: Recent, premierul Tariceanu a declarat ca somajul ar putea creste in Romania datorita crizei financiare internationale care se manifesta in state europene unde muncesc multi romani. Parlamentul Romaniei nu a reactionat oficial la aceste declaratii. Cum poate avea populatia incredere in politicieni care se tem, in fond, de intoarcerea acasa a propriilor cetateni?

SK: Nu cred totusi ca premierul Tariceanu a vrut sa spuna ca ii este frica de oamenii care se intorc acasa, dar declaratia este intr-adevar ciudata. In spiritul corectitudinii insa, trebuie sa va spun ca la fel de ciudata mi se pare declaratia venita din partea PSD-ului, care a propus ca cei care se intorc sa primeasca bani pentru ca o fac.

Declaratia premierului imi ridica alte semne de intrebare, dat fiind ca multa vreme domnul Tariceanu s-a comportat ca si cum criza financiara nu va afecta deloc Romania. Iata ca evenimentele ce se petrec in economia romaneasca l-au contrazis, iar eu personal m-as bucura in locul sau de intoarcerea fortei de munca in Romania, o tara care sufera cronic de un deficit de personal calificat.

LDC: In contextul problemelor sociale cu care se confrunta Romania si despre care am vorbit la inceputul interviului va intreb: nu exista finantare de la Uniunea Europeana pentru dezvoltare sociala si regionala? Ne-am fi gandit ca, odata cu aderarea, Romania va accesa aceste fonduri ca sa profite statutul de stat membru...

SK: UE pune la dispozitia Romaniei 33 de miliarde Euro pana in anul 2013, repet 33 de miliarde pana in 2013. Parte din aceste fonduri sunt destinate proiectelor sociale. De aceea si insist atata asupra necesitatii ca Romania sa creeze structurile necesare derularii acestor proiecte si contractarii acestor finantari.

Nu foloseste nimanui sa construiesc o casa frumoasa pentru copii sau batrani, sa o tin pe picioare un an sau doi si apoi sa ma intreb ce se mai intampla oare?!... De aceea afirm mereu ca Romania nu trebuie sa ne prezinte doar idei, ci trebuie sa scrie negru pe alb, sa garanteze ca facilitatile care exista si cele care vor fi construite urmeaza a fi finantate ca atare. Fondurile europene sunt o sursa extrem de buna, dar nu sunt accesate.

Uninominalul romanesc este extrem de complicat

LDC: Romania se afla in fata unor alegeri parlamentare, iar pentru prima data va fi utilizat sistemul de vot uninominal. Credeti ca acest tip de vot va asigura o mai buna reprezentare a intereselor populatiei in Parlament?

SK: (razand) Reforma sistemului electoral... Cand am fost in Romania in luna septembrie, am avut o intalnire cu liderii grupurilor parlamentare din legislativul de la Bucuresti. Am stat cu toti la aceeasi masa si niciunul, NICIUNUL, nu a fost in stare sa imi explice detaliat cum anume va functiona acest vot uninominal.

Mie imi demonstreaza ca parlamentarii romani au adoptat o lege, un sistem de vot, pe care nici macar nu il inteleg in totalitate. Modul de calcul al candidatului desemnat in Parlament daca la alegeri nu castiga 50% plus 1 din voturi este atat de complicat incat se poate ajunge la decizii aleatorii pe care alegatorii nu le vor intelege. Exista riscul ca cetatenii sa se uite nedumeriti la acest sistem de vot si sa se intrebe: “Acum ce se intampla?”.

LDC: Ce parere aveti despre scandalurile de coruptie in care sunt implicati demnitari romani, despre tentativele esuate de urmarire penala si despre reglementarea imunitatii?

SK: Va spun sincer: coruptia in Romania este o problema ingrijoratoare. Nu este o aparitie sporadica, ci mai degraba un fenomen sistemic. Ministrul Justitiei si parchetele depun intr-adevar eforturi mari de combatere a coruptiei, dar ministrul nu este de prea mult timp in functie. In istoria Romaniei, ministrii de resort s-au schimbat foarte des, ceea ce a provocat ingrijorari in randul persoanelor familiarizate cu acest flagel.

Sunt de acord ca fiecare caz de coruptie sa fie anchetat si sa ajunga in fata unei instante care sa pronunte un verdict. In cazul parlametarilor romani este foarte dificil datorita reglementarii imunitatii, care nu este corespunzatoare necesitatilor. In Germania totul se petrece mult mai repede. Exista o comisie specializata, care, in cazul unui aviz de urmarire penala venit de la procuratura, analizeaza solicitarea si o aproba dupa caz.

In Romania procedura este extrem de complicata, bineinteles pentru a-i proteja pe parlamentari. Dar impresia data este ca la nivel parlamentar nu se face nimic pentru combaterea coruptiei, ca parlamentarii pot face exact ceea ce vor. Nu este un exemplu bun pentru cetatenii Romaniei. Si cred ca o lege care sa reglementeze imunitatea si anchetarea cazurilor de coruptie la nivel inalt ar fi binevenita.

LDC: Ce ati recomanda noului Parlament de la Bucuresti pentru ca acesta sa devina un exemplu bun pentru societate?

SK: In primul rand, cred, si o spun fara a face nimanui vreun repros, ca reprezentantii alesi democratic de poporul roman trebuie sa decida odata pentru totdeauna daca doresc sa aiba o democratie parlamentara sau una prezidentiala. Nu se poate cu un sistem care este undeva la mijloc.

Apoi trebuie sa fie in stare sa adopte legislatia necesara combaterii coruptiei in Parlament. Mi-as dori de asemenea ca parlamentarii sa dezvolte o mai mare sensiblitate in domeniul social. Nu in ultimul rand va spun in final ca si conditiile de munca ale unui parlamentar in Romania trebuie imbunatatite pentru ca acestia sa faca treaba buna in interesul cetatenilor. Birourile, staff-ul si dotarile ar putea fi imbunatatite, iar acestea sunt lucruri care ajuta in activitatea de zi cu zi.

Doamna Dr. h.c. Susanne Kastner si-a inceput cariera politica in 1972. Din 1989 este deputat in Parlamentul de la Berlin, iar din 2002 vicepresedinte al Bundestag-ului. Doamna Kastner este cetatean de onoare al oraselor Sibiu si Lipova (Arad) si a primit distinctia Doctor Honoris Causa din partea Universitatii Aurel Vlaicu din Arad.