Periculoasa viaţă a ziariştilor

In Rusia, în teritoriile palestiniene, în Irak, Iran, Columbia, sau China, ziariştii pot fi oricînd răpiţi, maltrataţi, arestaţi sau puşi să-şi plătească dreptul la opinie cu propria lor viaţă. Anul trecut au fost ucişi 82 jurnalişti, alţi 24 fiind asasinaţi doar în primele cîteva luni ale acestui an. Organizaţia Reporteri Fără Frontiere a ţinut să-şi comemoreze ieri, la Berlin, colegii ucişi.

Protest la Berlin în faţa ambasadei Rusiei

Pe bulvaredul Unter den Linden, în cartierul rezidenţial al fostei capitale a Germaniei comuniste se află ambasada Rusiei. Ascunsă în spatele unor ziduri groase şi înalte, reprezentanţa dipomatică a Kremlinului e ceea ce a vrut să fie cîndva imperiul comunist edificat de ruşi. O cetate inexpugnabilă. Cetatea sovietică s-a prăbuşit de mult. Mentalităţile şi practicile totalitare dispar mai greu. Ba şi renasc precum pasărea Phoenix din cenuşă.

In faţa ambasadei ruse, reporterii fără frontiere au înşirat zece sicrie. In calitatea lor de simboluri, ele reprezintă ţările în care au fost asasinaţi în ultima vreme deosebit de mulţi jurnalişti: Acestor oameni li s-a luat viaţa în Irak, în Filipine, în Rusia, Columbia, Mexic, Afganistan, Bangladeş, India, Sri Lanka precum şi în Brazilia.

Îndoielile persistă...

Înveşmîntaţi în negru, reporterii fără frontiere au purtat sicriele pe umăr pînă la clădirea Reichstagului, încercînd în acest fel să stîrnească memoria contemporanilor lor, amintind de sufletele tuturor oamenilor care, potrivit Barbarei Petersen „au fost ucişi doar pentru că le-au relatat oamenilor adevărul”.

Că marşul funebru a debutat în faţa ambasadei ruse nu e defel întîmplător. Ziariştii din întreaga lume liberă continuă să fie îndoliaţi de asasinarea, în noiembrie trecut, a Annei Politkovskaia, femeia care nu s-a temut nici de Kremlin, nici de aparatul său represiv, cînd şi-a scris articolele şi cărţile dezvăluind crimele comise de Rusia lui Putin.

Cine ucide ziariştii?

Potrivit Reporterilor Fără Frontiere adevărul continuă să fie fatal în multe ţări ale lumii. In fapt minciuna este cea care ucide, nu adevărul. Din anul 2000 încoace au fost curmate cel puţin 350 de vieţi de ziarişti. Alţi 125 se află, azi, după gratii. Statele cele mai represive din unghiul libertăţii presei continuă să fie cele comuniste şi postcomuniste, precum Corea de Nord, China şi Belarus.

Dar nici islamiştii extremişti nu cunosc mila sau valoarea cuvîntului liber cînd e rostit de către alţii. Un grup terorist palestinian din Gaza nu s-a mulţumit să-l răpească pe tînărul militar israelian Gilad Shalit. Tot în Gaza a dispărut fără urmă un reporter BBC, devenit între timp ziaristul occidental cu cea mai îndelungată detenţie în beciurile din teritoriile palestiniene.

Apel la guvernele internaţionale

Ajunşi la Reichstag, Michael Rediske, unul din reporterii fără frontiere, a pus mîna pe un megafon şi a declarat mulţimii: „cerem guvernelor acestei lumi să intervină mai eficient în apărarea ziariştilor. Le cerem să înceteze să-i mai trateze pe jurnalişti ca ţinte militare, să-i respecte ca persoane civile şi să le garanteze integritatea fizică”.

In apropierea Bundestagului, Rediske a lansat un apel şi guvernului german, cerîndu-i să-şi cenzureze obsesia comercială, să acorde ceva mai puţină atenţie relaţiilor economice şi să se îngrijească puţin mai mult de drepturile omului. Fiindcă fără libertatea presei, nu există nici un fel de libertate.