Piața muncii: mai multe joburi, mai puțină calitate?

În octombrie, în Germania se înregistrau oficial 2,65 milioane de șomeri - mai puțini au existat ultima oară în 1991. "Creșterea puternică a numărului de angajați continuă neperturbată", anunţă Agenția federală a Muncii. Nu puțini sunt cei care cred că, în curând, nu va mai exista nicio persoană fără ocupație în Republica Federală.

Partea cealaltă a monedei: fiecare al cincilea angajat (20,6%) lucrează pe bani foarte puțini - e vorba în această categorie de opt milioane de oameni. Aceste date sunt din 2010 însă, pentru ultimii ani, cifrele nu sunt deocamdată disponibile, potrivit Oficiului Federal de Statistică. Este însă improbabil că introducerea remunerării minime cu 8,5 euro pe oră din ianuarie 2016 va schimba prea mult peisajul - numărul lucrătorilor prost plătiți nu se va diminua. Deja din 2010 cei care câștigau sub 10,36 euro brut pe oră erau considerați lucrători cu venituri mici.

Mai puțini șomeri, mai multe venituri mici

Sociologul Christoph Köhler, care cercetează la Universitatea Jena structura și dinamica pieței muncii, vede o corelație clară: "Șomajul a scăzut în Germania, dar numărul celor cu venituri mici a crescut. Șomajul a fost transformat preponderent în joburi prost plătite", observă Köhler.

Dacă o astfel de evoluție este de criticat sau de lăudat depinde de orientarea politică: "Partidul Stângii susține că nu este nicio îmbunătățire", explică Köhler, "în timp ce ceilalți susțin că un job prost plătit este mai bun decât șomajul."

Cu sau fără acord tarifar?

Un alt semn privind insecuritatea din piața muncii este reducerea de ani de zile a acordurilor tarifare: 52% din angajații din estul Germaniei și 40% dintre cei din vest lucrează în prezent fără un asemenea acord.

Aceste contracte colective de muncă reglementează timpul de lucru, evoluția plăților salariale și condițiile de activitate. Ele se negociază de sindicate și patronate, fie pentru o branșă întreagă, fie pentru anumite întreprinderi în parte.

Două joburi pentru a o scoate la capăt

Numărul celor care au nevoie de două joburi pentru a se descurca a crescut cu 13% între 2011 și 2014. Peste două milioane de cetățeni, adică 5% din toți cei cu drept de muncă, desfășoară o activitate secundară pe lângă ocupația de bază.

"Un motiv important pentru această evoluție este creșterea masivă a numărului de mini joburi", spune Köhler. Un astfel de job aduce sub 450 de euro pe lună. "Nu se poate trăi din banii ăștia și atunci normal că oamenii își mai caută un loc de muncă, de genul aranjator de rafturi la supermarket."

Calificarea refugiaților

Cei care sunt calificați în anumite ocupații au șanse mai mari să își găsească de lucru în Germania și alte state puternic industrializate. Pentru că activitățile de rutină sunt tot mai mult preluate de mașini și utilaje, numărul locurilor de muncă pentru cei fără calificări este în scădere de ani buni.

Din cauza fluxului mare de refugiați, lucrurile se vor înrăutăți mai degrabă în acest segment al pieței muncii în anii următori. "Dacă nu se vor face eforturi mari în sensul calificării lor, cei mai mulți refugiați vor ajunge mai întâi în acest sector al muncii prost plătite", crede Köhler. "Mă tem că astfel se vor accentua clivajele de pe piața muncii."

Egalitate între sexe?

Nici aici nu prea e motiv de bucurie. În 2014, 47% dintre lucrători erau femei, spre deosebire de 42% în 1994. Dar: doar a treia persoană cu funcție de conducere este femeie (29%), în timp ce două treimi din angajații din nomenclatură și sectorul comercial sunt femei.

În medie, femeile au câștigat în 2014 cu 22% mai puțin decât bărbații în ceea ce privește venitul brut pe oră. Această diferență, denumită în engleză Gender Pay Gap, a rămas aproape constantă de la începutul secolului al XXI-lea. "Guvernul german nu și-a îndeplinit obiectul de a reduce această diferență la 15% până în 2010", se spune în raportul Oficiului de Statistică.