Politica şi petrolul

Astfel, litigiul dintre Rusia şi Belarus are drept efect colateral stoparea temporară a livrărilor de gaze spre Europa de vest, tema figurînd azi pe prima pagină a ziarelor germane şi internaţionale.

Rusia şi-a intensificat pas cu pas în lunile din urmă presiunile asupra vecinilor scrie FINANCIAL TIMES DEUTSCHLAND continuînd ideea în termenii următori: „în Uniunea Europeană care şi-a redus la minimum contactele cu Belarus, ar putea exista un temei de satisfacţie: unui dictator i se ia vîntul din pînze. Decît că din nou comportamentul Rusiei demonstrează cu cîtă intransigenţă şi duritate îşi impune Kremlinul interesele politice şi economice. Încurajată de preţul în creştere al aurului negru pe piaţa mondială, conducerea Rusiei face dovada unei aroganţe care sperie”.

Dependenţa de energie rusească

Cel puţin reponsabililor politici europeni, atitudinea Moscovei le dă de gîndit, sugerîndu-le o comparaţie: dacă dependenţa de petrolul arab este destul de riscantă, cea de importurile din răsărit ne trimit cu gîndul la ruleta rusească scrie GENERAL ANZEIGER. Prin urmare politicienii – în ocurenţă cei germani - ar trebui să facă totul pentru a diminua dependenţa de gaze şi petrol, încurajînd energiile alternative scrie OSTTHÜRINGER ZEITUNG.

Iar dacă pînă acum conflictele Moscovei cu Ucraina, Georgia şi acum cu Belarus, par a nu fi fost decît primele încrucişări de săbii ale unei bătălii ce prevestec o nouă eră, cu atît mai stringent se evidenţiază o nouă strategie pe care Europa ar trebui să o urmeze: deplasarea de la consumul de energie la producerea ei şi o atenţie suplimentară ce va trebui acordată ţărilor de transit scrie şi LANDESZEITUNG.

Pentru moment, conchide EL PAIS, aprovizionarea cu energie fosilă a Europei se bazează pe un plan nesigur iar litigiul cu Belarus demonstrează, scrie CORRIERE DELLA SERA, că Rusia nu este dispusă să-şi modifice strategia:cînd apar disensiunile, Kremlinul nu ezită să recurgă la toate mijloacele economice şi politice care-i stau la dispoziţie pentru a-şi atinge ţelurile. In caz extrem închide şi robinetul la gaze şi petrol.

Comentarii din România în agenţiile germane

De notat că agenţia de presă germană reperează azi şi două comentarii apărute în presa din România: unul despre dependenţa de Gazprom în paginile ziarului „România Liberă”, celălalt despre cazul Wielgus, publicat în „Adevărul”. Ziarul român subliniază unele paralelisme, referindu-se la patriarhul Teoctist şi reclamă din partea clerului căutarea adevărului. Cazul Wielgus constituie şi azi subiectul unor dense comentarii apărute în presa occidentală.

Cazul Wielgus – arhiepiscop cu trecut colaboraţionist

Trecutul nu are voie să otrăvească prezentul şi el trebuie elucidat în aşa fel încît să poată fi posibilă avansarea spre viitor recomandă FINANCIAL TIMES de la Londra. Cu toate acestea, cazul arhiepiscopului de Varşovia care a colaborat cu regimul comunist din Polonia reclamă şi din partea Vaticanului unele reforme, demonstrînd că cel puţin în situaţia dată Papa Benedict al XVI-lea nu se poate încrede nici în cei mai apropiaţi colaboratori ai săi. Umbrele unui trecut sinistru se îngroaşă - este impresia lăsată de tentativele de regrupare a forţelor de extremă dreaptă în parlamentul european odată cu primirea Bulgariei şi României - subiect pe care azi un articol publicat în DIE WELT îl tematizează.

Extrema dreaptă din România şi Bulgaria îngroaşă rândurile pe plan european

Dacă pînă nu demult extrema dreaptă a încercat zadarnic să formeze o fracţiune în parlamentul european, fiind necesară întrunirea a cel puţin 19 persoane nutrind aceleaşi convingeri, originare din cel puţin 5 state membre, primirea Bulgariei şi a României în Uniunea Europeană a modificat radical situaţia - scrie cotidianul citat, pomenind şi trimiterea de către alianţa bulgară Ataka, respectiv de către partidul PRM din România, a unor deputaţi la Strassbourg care imediat au stabilit „contactele”.

Unul din iniţiatorii acţiunii de formare a unei fracţiuni este Andreas Mölzer din Austria, membru al partidului populist FPÖ care speră în obţinerea unui număr de 27 de parlamentari. După ce trece în revistă numele cîtorva din tribunii extremei drepte din cele două noi ţări membre ale Uniunii precum şi propaganda proferată de aceştia, articolul menţionează posibila denumire a încă ipoteticei formaţiuni „Identitate / Suveranitate / Transparenţă”. In încheiere este citată convingerea Alessandrei Mussolini, care afirmă „putem supravieţui doar într-o grupare politică”.