Politica agricolă comună în revizuire

Din păcate, raportul întocmit de deputatul ungur, Csaba Sándor Tabajdi din partea grupului PPE-DE, nu include şi România şi Bulgaria deşi probleme ultimelor ţări sunt identice celor 10 state care au aderat în 2004.

Concurenţă neloială

În primul rand, nivelul scăzut de ajutoare financiare directe primite de aceste ţări determină condiţii inegale de concurenţă. Ele fac eforturi majore pentru a realiza standardele cerute de Comunitate pentru Sănătate şi Igienă care presupun costurile mari de producţie şi dificultăţi în aplicarea programelor de dezvoltare rurală.

Actul de aderare a prevăzut pentru plăţile directe, în noile State Membre, o lungă perioadă de introducere treptată, nouă ani, pornind de la un nivel iniţial scăzut (25% din nivelul aplicabil în UE), deşi normele privind piaţa internă şi contribuţia bugetară li se aplică integral, iar nivelurile costurilor şi veniturilor în noile State Membre nu justifică acest grad de diferenţiere, ce generează, pentru agricultori, condiţii inegale de concurenţă.

Re-naţionalizare a plăţilor naţionale

În aceste condiţii, noile State Membre au fost obligate să aplice regimul de plăţi directe naţionale complementare - care pot fi considerate o formă de co-finanţare şi aproape o re-naţionalizare a plăţilor directe comunitare, ceea ce a generat dificultăţi economice considerabile în multe dintre noile State Membre. Acest regim a adăugat o grea responsabilitate bugetelor naţionale şi a limitat posibilitatea de a pune în aplicare regimurile de ajutoare de stat.

Ţările care au aderat la Uniune în 2004, se spune în raportul Parlamentului de la Bruxelles, au beneficiat de extindere "doar parţial" în domenile agriculturii şi alimentar. Parlamentul solicită, ca atare, Comisiei să ia în considerare situaţia lor în aplicarea Politicii Agricole Comune, de exemplu prin extinderea unor derogări privind standardele europene de mediu, stabilite în tratatul de aderare.

Nici o prevedere pentru România şi Bulgaria

Raportul PE nu conţine nici o referinţă la România sau Bulgaria. Ceea ce arată dezinteresul eurodeputaţilor romani faţă de un domeniu fundamental pentru cei care lucrează în agricultură (aprox 40% din forţa de muncă) sau incapacitatea recunoscută de a absorbi fondurile agricole, ambele fiind tot la fel de grave. Este de menţionat că, spre deosebire de fondurile structurare, fondurile din agricultură se atribuie direct fermierilor fără nici un fel de contribuţie prealabilă din partea acestora.