Politica e mai complexă decât neurochirurgia

Problema liberalilor este că nu au niciun posibil premier și nicio echipă gata să preia guvernarea. Chiar dacă nici Marea Britanie nu mai e ce-a fost, modelul ei de democrație ne-ar fi încă de mare folos. Acolo, așa cum bine știm, un prim-ministru nu iese din pălărie, nu e fabricat în culisele sponsorilor, fiind pregătit în cadrul unui proces îndelungat de selecție. Imediat după ce a pierdut alegerile legislative din luna mai, liderul laburiștilor, Ed Miliband, a demisionat deschizând calea unor noi alegeri interne care au antrenat mai mulți militanți și simpatizanți ca niciodată. (Ceea ce se întâmplă la PSD nu seamănă deloc cu alegerile din Labour Party). Noul lider, Jeremy Corbyn, un socialist de modă veche, a denunțat în campanie politica de austeritate, redefinind practic toate prioritățile unei guvernări laburiste. Firește că, după o asemenea competiție, noul lider se profilează automat ca un pretendent la funcția de prim-ministru.

În România însă mai e un singur an și prea puțini văd în Cătălin Predoiu un viitor șef de guvern. Nu demult, un militant cunoscut din vechiul PNL și fost ministru al apărării spunea într-un context privat că desemnarea lui Predoiu este doar o iluzie a partenerilor de alianță. Desigur, conducerea oficială a PNL a dezavuat aceste declarații, dar ele n-au cum să nu lase urme, cu atât mai mult cu cât nu veneau din senin. Cristian Preda , care își avea pesemne ranchiunile sale, n-a ezitat să-l denunțe pe Cătălin Predoiu că ar fi cochetat cu primul guvern Ponta. De altfel și presa scrisese că ar fi posibil ca guvernul care se instala imediat după destituirea cabinetului Ungureanu să păstreze doi ”tehnicieni” din fosta echipă. Or, aceștia nu puteau fi decât Leonard Orban și Cătălin Predoiu. Ulterior, Predoiu nu a mai apărut pe listă, dar Cristian Preda a pretins că deține dovezi privind anumite discuții prealabile.

A fost o surpriză apoi pentru electoratul de dreapta faptul că PDL îl susținea pe Cătălin Predoiu pentru alegerile prezidențiale. Dar a surprins și mai tare consecvența cu care același PDL continua să-l promoveze, în ciuda procentelor firave din sondajele de opinie. Ultima confirmare a venit din partea președintelui Klaus Iohannis, declaraţie percepută de mulţi ca o formă de politeţe faţă de foştii militanţi PDL.

Dar problema, pe care politicienii o bagatelizează, este că între aceste confirmări ”de sus” și așteptările alegătorilor s-a creat o veritabilă prăpastie. O parte consistentă din electoratul lui Klaus Iohannis (și care a redefinit practic dreapta pe scena politică românescă) a venit din cadrul electoratului USL (PNL-Antonescu) și dinspre aceia care se retrăseseră în absenteism. Dar niciunul dintre aceștia nu ar aproba un guvern condus de Cătălin Predoiu. Asta e politica, poate pentru unii nițel nedreaptă, dar inconturnabilă.

Chirurgul Ben Carson, care a intrat în cursa pentru nominalizarea republicană în alegerile prezidențiale din Statele Unite, spunea deunăzi că neurochirurgia e infinit mai complexă decât politica. Din păcate pentru el se înșeală și ar putea fi chiar motivul pentru care va pierde competiția. Măcar pentru faptul că subestimează politica și mai are și imprudența să o mărturisească în public.

Adevărul e că nimic nu e mai complicat decât politica, pentru că nimic nu e mai complicat decât sufletul omului cu toate nuanțele sentimentelor sale adesea contradictorii. Se pare că doar cei candizi și lipsiți de experiență își îngăduie să privească politica de sus. Sau cei care disprețuiesc democrația. Or, a propune la nesfârșit, cu o perseverență demnă de o cauză mai bună, același premier pe care nimeni nu îl vede ca premier e un fel îngrijorător de a subestima complexitatea politicii.