Politica lui „ca şi cum”

Anunţul guvernului are în primul rând un scop psihologic. Chiar dacă nu va fi posibil ca România să adere la euro în 2015, Guvernul a hotărât că e mai bine să se poarte ca şi cum ar fi posibil.

„Menţinerea ţintei de aderare la euro pentru anul 2015, spune comunicatul oficial, are un efect de armonizare şi disciplinare a politicilor macroeconomice, iar îndeplinirea criteriilor pentru adoptarea euro este un indicator esenţial de evaluare atât pentru Comisia Europeană, cât şi pentru pieţele internaţionale”.

Politica lui „ca şi cum” pare astăzi cea mai bună variantă. A deconspira dificultăţile aderării la euro în 2015 este util ca analiză, dar demobilizator pentru societate. În plus, România ar risca să nu fie pregătită dacă se va ivi, iarăşi pe neaşteptate, o conjunctură politică favorabilă.

În toate variantele, restructurarea Bugetului de stat şi garantarea unor deficite relativ mici este dezirabilă. Opoziţia are obiecţii, dar are la rându-i anumite reţineri să le formuleze până la capăt. Cu toate că mai mulţi politicieni din opoziţie au criticat politica deficitelor mici, considerând că ele distrug şansa creşterii economice, totuşi ei nu au denunţat termenul aderării la euro.

Există, e adevărat, şi câteva poziţii radicale care resping proiectul aderării la euro, dar ele nu au reuşit să creeze o emulaţie politică. În realitate, un proiect politic alternativ, opus curentului eurofil de astăzi, ar presupune o încordare mai mare a societăţii şi un efort de reformă mai dureros, căci cu euro sau fără euro, România are nevoie de o monedă solidă şi de încredere.

Dar mai înainte de a face prospectări în viitor, Guvernul este preocupat să menţină credibilitatea ţării în faţa creditorilor săi şi pe pieţele de capital. Or, a amâna obiectivul aderării le Euro, ar fi perceput, în general, ca o relaxare a reformelor.

Primul ministru a repetat hotărârea sa de a continua reformele şi în cursul intrevederii de luni cu preşedintele Comisiei de politică externă din Bundestag, Gunther Krichbaum, care se află în aceste zile la Bucureşti.

Pe plan extern, Guvernul este mereu încurajat să continue pe calea aleasă şi primeşte felicitări pentru reformele aplicate, dar în România situaţia este desigur mai complicată.

Chiar dacă, în principiu, lumea avizată este de acord cu restructurarea bugetului, lipseşte încrederea că banii sunt folosiţi corect şi mai ales că sunt distribuiţi într-un mod echitabil.

De exemplu, când oamenii văd că în cutare comună condusă de un primar PDL se construieşte un ştrand sau o sală de sport, nu mai sunt dispuşi să accepte tăieri de pensii şi salarii. Chiar dacă va reuşi să-şi păstreze încrederea creditorilor, Guvernul Boc a pierdut-o pe aceea a cetăţenilor săi.

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Rodica Binder