Politicienii kosovari sunt dezamăgiţi de mersul lucrurilor în regiune

Serbia a renunţat la poziţia adoptată iniţial doar după definitivarea unui plan în şase puncte, negociat de ministrul sârb de externe Vuk Jeremic şi de secretarul general al Naţiunilor Unite, Ban Ki Moon.

Misiunea EULEX în Kosovo continuă să stea sub semnul întrebării, în pofida asigurărilor formulate de ministrul de externe sârb, Vuk Jeremic, care a declarat în cadrul Consiliului de securitate al Naţiunilor Unite că EULEX se bucură de sprijinul Serbiei. Guvernul şi parlamentul din Kosovo consideră că misiunea EULEX ar trebui să aibă la bază constituţia kosovară şi să se axeze pe protecţia minorităţilor, un element central al discuţiilor cu negociatorul Naţiunilor Unite, Martti Ahtisaari. De cealaltă parte a baricadei se află interpretarea secretarului general al Naţiunilor Unite, Ban Ki Moon. Acesta crede că mandatul EULEX trebuie să se bazeze pe rezoluţia 1244 a Consiliului de securitate.

Tema centrală a conflictului este însă planul în şase puncte, care obligă EULEX la neutralitate, limitând astfel apariţia oricărui fel de interferenţe cu suveranitatea statului Kosovo. Un subiect delicat este şi modul în care vor funcţiona poliţia, justiţia şi poliţia de frontieră. Politicienii kosovari au sperat ca misiunea EULEX să cimenteze suveranitatea statului.

Planul prevede ca actualele structuri poliţieneşti din regiunile majoritar sârbe la nord de Kosovo să funcţioneze după aceleaşi reguli ca până acum. Or tocmai acest aspect îngrijorează guvernul de la Priştina, care simte că în zona respectivă autoritatea i-ar putea fi mult diminuată. Împărţirea administrativă a aparatului poliţienesc în două – într-o jumătate majoritar albaneză, respectiv una majoritar sârbă – anticipează o posibilă divizare a statului kosovar.

Cum poliţiştii din partea de nord a ţării nu ar răspunde în faţa guvernului de la Priştina, influenţa guvernului de la Belgrad asupra acestora ar fi inevitabilă. Se ştie deja că numeroşi funcţionari din comunităţile sârbe din Kosovo sunt loiali atât misiunii Naţiunilor Unite în Kosovo (UNMIK), cât şi guvernului de la Belgrad. Simptomatic pentru existenţa a două entităţi statale în Kosovo este şi modul de eliberare a paşapoartelor. De la crearea constituţiei, autorităţile kosovare au eliberat peste 170 000 de paşapoarte. Însă în aceaşi perioadă, guvernul sârb a eliberat şi el nu mai puţin de 70 000 de paşapoarte. În mod paradoxal, mulţi din cei care au primit paşapoarte sârbeşti sunt albanezi. Aceştia preferă actele sârbeşti, dat fiind că multe ţări nu recunosc încă documentele eliberate de statul Kosovo.

La graniţa de nord a Kosovo cu Serbia va fi înfiinţat din nou un punct vamal, tranzitul de persoane fiind până acum liber. Securizarea militară a trecerii de frontieră rămâne în continuare misiunea trupelor KFOR.

Politicienii kosovari sunt aşadar dezamăgiţi. La Priştina, indiferent de culoarea politică, partidele au o atitudine mai degrabă reţinută şi se gândesc cum să explice public faptul că aşteptările oamenilor nu se vor transforma prea curând în realitate.