Poporul preferă sentimentul

A fost cu totul uimitor votul maghiarilor de la referendumul din 2009, privind desfiinţarea Senatului. Toţi liderii UDMR se luptaseră să demonstreze importanţa bicameralismului, ba am spune că au fost singurii care au participat la dezbatere, opunând preşedintelui Traian Băsescu argumente solide. În schimb, PNL şi PDS au preferat să tacă, simulând că nu acordă subiectului nicio importanţă, deşi erau, evident, împotrivă. Liberalii, mai cu seamă, au surprins prin apatia cu care au întâmpinat propunerea preşedintelui, mulţumindu-se cu declaraţii sumare. În acest context, combativitatea UDMR a fost şi mai bine remarcată.

Dar am asistat la o surpriză extraordinară: cei mai mulţi alegători de etnie maghiară, şi mai ales din secuime, au ignorat toate îndemnurile liderilor lor politici şi au spus “da” la referendum. Nu a existat probabil niciodată un vot atât de masiv împotriva propriilor interese, căci numai bicameralismul permite maghiarilor o mai bună reprezentare politică, atât astăzi cât şi în perspectiva regionalizării.

Acest lucru arată, mai clar decât pentru electoratul românesc, forţa manipulării şi mai ales ce poate însemna un referendum organizat în condiţii improprii, fără dezbatere naţională. Oamenii au votat pur şi simplu împotriva parlamentarilor, împotriva cărora nutreau un puternic resentiment. E regretabil şi îngrijorător să vezi pe mai departe politicieni care se pretind democraţi şi care evocă referendumul din 2009, pretinzând să fie luat ca reper. Ei pot în deplină legitimitate să pledeze, în continuare, pentru monocameralism, dar referendumul de acum 5 ani a fost incorect.

În sfârşit, am dorit în primul rând să arătăm că alegătorii maghiari nu se sfiesc uneori să voteze masiv împotriva propriilor politicieni. Ei votează logic şi util cu UDMR la fiecare rând de alegeri, dar în alte privinţe pot manifesta opinii diferite. Aceasta ar fi şi speranţa lui Klaus Iohannis. Preşedintele Uniunii, Kelemen Hunor care este şi membru al cabinetului condus de Victor Ponta, a anunţat că preferă ca UDMR să dea o declaraţie de susţinere pentru actualul prim-ministru. „Intenţia noastră este de a merge în continuare în coaliţie“, a mai declarat Kelemen Hunor, care a respins şi presupunerile că proximitatea PRM ar fi deranjantă.

El a mai explicat că susţinerea exprimată de C.V. Tudor este unilaterală şi că nu presupune niciun angajament din partea Guvernului: „Eu nu am vazut această colaborare, am văzut că UNPR a semnat pentru turul doi cu PRM, aşa cum PRM l-a sustinut şi pe Traian Băsescu în 2004, în 2009 pe Geoană, este treaba lor, este treaba UNPR, pe mine nu mă priveşte acest lucru, pentru că nu este vorba de Coaliţie, nu e vorba de un partid parlamentar. Deci nu ne interesează, este treaba UNPR cu PRM“.

Nu toţi militanţii UDMR sunt de acord. Am văzut că Frunda György, consilier onorific al premierului Victor Ponta, a început să aibă îndoieli. La fel şi Eckstein Peter, care candidase la rândul în trecut la preşedinţia României din partea UDMR. În schimb, Szilagyi Zsolt, candidat din partea PPMT, a anunţat că gruparea sa nu îl va susţine pe Victor Ponta.

În orice caz, recomandările politicienilor ar putea să nu conteze deloc. Mai ales acum când se înfruntă sentimentul politic cu anumite considerente practice imediate de mică importanţă. Poporul preferă sentimentul şi în rău, dar şi în bine.