Portretul unui criminal de război

Pe Radovan Karadzici aproape că ţi l-ai imagina altfel. Îmbrăcat elegant, ferchezuit şi sigur pe el în orice situaţie. În acest fel îşi aduce aminte multă lume de el, de fostul lider al sârbilor bosniaci, pe a cărui conştiinţă se află opt mii de musulmani asasinaţi la Srebenica.

Sigur pe sine şi îmbrăcat la patru ace, aşa se prezenta Karadzici în public, înainte ca Tribunalul Internaţional de la Haga să formuleze împotriva lui două capete de acuzare majore: asediul capitalei bosniace Sarajevo - soldat cu aproape 12 000 de victime - şi masacrul de la Srebeniţa.

După treisprezece ani de încercări nereuşite, capturarea lui Karadzici a devenit realitate luni seară. Odată cu prinderea lui, mitul „omului ascuns în munţi“ a fost pulverizat. La fel şi celelalte ipoteze, conform cărora fostul lider al sârbilor bosniaci s-ar ascunde într-o mânăstire aflată la graniţa dintre Bosnia şi Muntenegru.

Între poezie şi ideologie

În tot acest timp, pentru a nu fi uitat de simpatizanţii săi, Karadzici a publicat mai multe romane cu ajutorul persoanelor sale de contact. Ba chiar şi cărţi pentru copii sau poezii. Radovan Karadzic, un medic psihiatru, cu înclinaţii spre poezie.

„Cunoşti povestea firului de iarbă? Cu dragostea pornită chiar din rădăcini?“, întreabă, recitând, criminalul de război Karadzici, înainte de arestarea sa.

Fostul lider al sârbilor bosniaci, care s-a autointitulat poet, şi-a recitat nu doar poeziile, ci şi ideologiile politice. Pe scena politică, acolo unde a apărut Partidul Democrat Sârb.

Iadul din Bosnia-Herţegovina

La scurtă vreme după înfiinţarea acestui partid, a fost clar pentru toată lumea care îi sunt coordonatele politice – un partid naţionalist, condus de un mândru adept al lui Tito, care, în octombrie 1991, îi avertiza la Sarajevo pe musulmanii din parlament că îi paşte războiul dacă vor continua să ceară independenţa Bosniei-Herţegovina.

„Trebuie să ştiţi că Bosnia-Herţegovina va deveni un iad, iar pe poporul musulman îl paşte pieirea pentru că nu se poate apăra de război.“, ameninţa Radovan Karadzici.

La mai puţin de şase luni după declaraţia de independenţă a Bosniei-Herţegovina, Karadzici s-a ţinut de cuvânt, transformând regiunea într-un iad. Împreună cu Slobodan Miloşevici şi cu Ratko Mladici, el a pus la punct ofensiva armatei sârbe împotriva unităţilor militare musulmane din Bosnia, semănând panică în rândul populaţiei croate şi bosniece. Declaraţiile obraznice ale lui Karadzici zugrăvesc însă un alt tablou al evenimentelor.

„Înainte de război, la Banja Luka trăiau 20 000 de mii de musulmani. Numărul lor este acum de 40 000. Au venit din sate mici, unde nu-i puteam proteja. Acum însă îi protejăm aici, la Banja Luka.”

Masacrul de la Srebeniţa este cel mai grav şi mai trist act de acest gen întâmplat după cel de-al doilea război mondial. Pentru rudele celor ucişi, arestarea lui Karadzici este o scânteie de lumină într-un ocean întunecat de suferinţă.