1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Pot fi recuperate decalajele față de Vest?

Horațiu Pepine26 august 2015

Absolvenților unui liceu din România li se cer doar competențele minime pe care le verifică testele PISA aplicate elevilor de 13-14 ani.

https://p.dw.com/p/1GLkf
Imagine: Imago/Jochen Tack

Se spune mereu că unul dintre obiectivele României este să reducă decalajele care o despart de vestul Europei. E cu siguranță un obiectiv bun, dar întrebarea este dacă decalajele acestea sunt bine identificate și dacă sunt înțelese corect. Căci ar fi o mare greșeală să reducem problema la PIB-ul pe cap de locuitor, la autostrăzi sau rețele de bandă largă.

Una din componentele majore ale problemei este educația, care nu pare deloc să fie tratată cu toată seriozitatea. Presa celebrează cu entuziasm reușitele olimpicilor români la diferite concursuri scolare, dar, în realitate, aceste succese nu sunt decât un ecran mare și opac care ascunde eșecul masiv reprodus de fiecare generație în parte. Un indicator bun și ignorat sistematic în dezbaterea publică sunt testele PISA, dar semnele decăderii intelectuale a școlii românești se află la tot pasul. Bacalaureatul, de pildă: în trecut un examen esențial, unul care măsura reușita unui efort intensiv și exigent, a devenit astăzi o mică farsă. Dar nu din cauza fraudelor care - așa cum știm - au fost serios îndiguite, ci pur și simplu din cauza exigențelor extrem de scăzute.

Să luăm un exemplu din aria culturii umaniste, aceea care dă seama nu doar de întinderea cunoștințelor, dar și de calitatea gândirii și de capaciatea exprimării. Un examen la istorie este mai elocvent privind evoluția intelectuală a unui tânăr decât un examen la matematică, căci pune în joc formația sa ca persoană și ca actor pe scena politică a epocii sale. Or, tocmai la acest capitol o societate - care pretinde a fi tradiționalistă - se comportă cu o neglijență și o superficialitate fără egal.

În sesiunea de toamnă a bacalaureatului au fost trei subiecte. Primul (cu două puncte distincte) și al doilea au fost de același tip. Adică se dădeau niște texte de câte 10-19 rânduri din diferite lucrări de specialitate, cerându-se candidaților să precizeze anumite informații care se găsesc integral în text. În subiectul al doilea – similar cu primul - apărea totuși și ceva diferit, cerându-se candidatului să formuleze un punct de vedere pe care să-l argumenteze cu două informații din textul oferit ca sursă.

Prin urmare, orice candidat capabil să citească și să înțeleagă un text putea să obțină punctajul maxim la aceste subiecte fără să fi asistat la niciun curs de istoria României niciodată în viața lui. Practic, primele două subiecte (însumând 2/3 din totalul punctajului) nu pretindeau candidatului nicio cunoștință particulară, ci numai o competență generală de lectură și comprehensiune. Exact ca la testele PISA aplicate elevilor de 13-14 ani. Un elev care ar obține punctajul maxim la testele PISA (și care nu a absolvit încă niciodată o clasă de liceu) poate obține facil o notă de trecere la bacalaureatul de istorie.

În fine, ultimul subiect, care aduce încă o treime la punctajul final, constă într-un eseu de două pagini pe o temă ale cărei componente sunt dinainte precizate. Tratarea lui pretinde, într-adevăr, anumite cunoștințe de istorie românească medievală, dar destul de sumare și fără nicio aprofundare. Elocvent este și faptul că absolventul e depunctat dacă scrie mai mult de două pagini.

Prin urmare, un candidat care nu știe mai nimic despre istoria României poate trece ușor bacalaureatul, iar unul care știe câte ceva poate obține nota maximă. Sunt cu siguranță și absolvenți care știu mai mult decât lasă să se vadă acest examen, dar dacă doar atât li se cere absolvenților de liceu, cum mai putem vorbi de recuperarea decalajelor? Și nu e vorba doar de întinderea cunoștințelor, ci mai curând de capacitatea de a înțelege o problematică mai complexă de ordin social și politic și, în cele din urmă, de maturitatea cu care un tânăr înțelege societatea contemporană cu el. Nu poți trata o problemă socială și politică actuală fără o competență prealabilă de ordin istoric și fără un minim antrenament conceptual.

Or, la acest capitol din educație nu e nevoie de finanțări suplimentare. Nu salariile mici sau alte precarități materiale ale școlii sunt vinovate, ci pur și simplu orizontul intelectual foarte îngust pe care îl definesc aceste examene. În această privință esențială, reforma poate fi făcută fără bani.