1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Președintele are privilegiul și răspunderea inițiativei

28 decembrie 2016

Președintele care ”reprezintă statul român” și nu un partid de opoziție este dator să caute împreună cu PSD și ALDE un prim ministru și să asigure buna funcționare a autorităților publice.

https://p.dw.com/p/2Uxu5
Rumänien Präsident Klaus Iohannis
Imagine: picture-alliance/dpa/R. Ghement

Mai avem un scurt răgaz până la aflarea noii propuneri a coaliției PSD-ALDE pentru a face câteva observații. Tot ceea ce se întâmplă astăzi în România este nefiresc. De data aceasta Traian Băsescu a avut perfectă dreptate: președintele Iohannis ar fi trebuit ca, îndată după respingerea propunerii PSD, să-l invite pe Liviu Dragnea la Cotroceni pentru o nouă consultare și acolo, din acel dialog, să se ivească noua soluție. Dialogul ar fi putut dura o oră sau o săptămână întreagă, cu întreruperi și reluări, nu are nicio importanță, căci Constituția spune clar că președintele îl desemnează pe primul ministru în urma consultărilor cu partidele politice, dar nu spune cât ar trebui să dureze acestea. Imperativ este dialogul, imperativ este ca propunerea reieșită să aibă un temei politic. De aceea este absurd ca președintele să numească el o persoană fără sprijin politic și tot de aceea se spune că ”nu poate refuza” propunerea partidelor. Dar cuvintele acestea ar trebui înțelese nu într-un mod mecanic ca instrucțiunile unui program de calculator, ci în mod dialectic. Poți refuza, dar numai până la un punct și în anumite limite, căci scopul însuși al consultării este să găsești o soluție comună. Poți și nu poți refuza în același timp.

Este regretabil că partidele nu au manifestat nici ele o deschidere reală față de președinte, ba, dimpotrivă, au preferat să emită ultimatumuri, evocând cu o rară insistență posibilitatea suspendării. Totuși nu putem ignora că, potrivit Constituției, președintele este cel care are privilegiul și răspunderea inițiativei. Nu șeful PSD sau ALDE și nici șeful oricărui alt partid, ci numai președintele poate formula invitații. El poate iniția dialogul sau îl poate bloca. El poate face ca lucrurile să funcționeze sau să le arunce în haos.

Prin urmare să punem o clipă între paranteze spiritul partizan (firesc până la un punct) și să observăm că dacă PSD și ALDE au câștigat alegerile, președintele care ”reprezintă statul român” (art 80) este dator să caute împreună cu PSD și ALDE un prim-ministru.

Trecem, deocamdată, peste relatarea președintelui Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, care a spus că la întâlnirea pe care a avut-o cu președintele Iohannis înaintea consultărilor oficiale, acesta ar fi manifestat intenția de a împiedica formarea unui guvern PSD. Președintele a confirmat întâlnirea, dar nu și conținutul. În orice caz, simplul fapt că discuția a avut loc este suspect, căci nu avea niciun rost să-l cheme pe Tăriceanu dacă nu avea a-i propune ceva. Președintele Iohannis s-a lăsat, probabil, ispitit pentru o clipă să procedeze la fel ca președintele Băsescu. Numai că împrejurările sunt cu totul diferite. În 2004, Alianța DA, chiar dacă nu câștigase alegerile, era o forță în plină ascensiune, vie și dinamică, pe când astăzi PNL este o epavă jalnică, iar USR un fel de ONG intrat în parlament. Chiar să vrei cu tot dinadinsul și nu poți așeza guvernarea pe o temelie surpată. În plus, Klaus Iohannis nu are elocința predecesorului său, lucru pe care toată lumea îl știa sperând că dacă nu are talent este cel puțin mai cinstit. Căci asta au sperat oamenii în 2014: sobrietate, cinste, previzibilitate, încredere în cuvântul dat. Decepționați de versatilitatea și astuțiile unui ”regățean”, românii au ales statornicia unui ”ardelean”. Au achiesat la ideea că lucrurile nu se pot schimba temeinic decât ”pas cu pas” și acum asistăm la o surprinzătoare grabă și neliniște a unui președinte care și-a pierdut răbdarea. S-au înșelat românii în așteptările lor?

În orice caz, președintele Iohannis a recunoscut ulterior prioritatea alianței PSD-ALDE de a forma guvernul, anunțând explicit că așteaptă ca această alianță să facă o nouă propunere. Prin urmare după o scurtă ispitire, Președintele a revenit la matca Constituției, dar nu a înțeles însă destul de bine că lui și numai lui îi revine rolul de a-l desemna pe primul-ministru, că el are inițiativa și nu Liviu Dragnea. Dar așa cum am arătat și mai sus, inițiativa ține de voința ca lucrurile să funcționeze și nu de exclusivitatea unei propuneri.

O spunem încă o dată pentru publicul care nu poate ieși din cadrele sentimentului partizan că ne îndreptăm critica mai mult asupra președintelui decât asupra partidelor pentru simplul motiv că el are cea mai înaltă răspundere, că el este investit cu rolul de a veghea ”la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice” și nu vreun șef de partid, fie el și președinte al Camerei Deputaților sau al Senatului. Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu greșesc lansând ultimatumuri, dar principala răspundere în formarea guvernului o are totuși Klaus Iohannis.

Prin urmare, el nu se poate mulțumi să aștepte în turnul său de fildeș propunerile partidelor, pe care să le aprobe sau respingă laconic și ”suveran”. Ci trebuie să asume formarea guvernului ca pe una din atribuțiile sale de bază, să ia inițiativa și să cheme liderii politici la consultări. De fapt abia așa ar demonstra că e suveran.

Horațiu Pepine, DW-Bucureşti